Trebuia să vină și ziua asta! Magistrații simt pe pielea lor cum a fost distrusă țara în toți anii ăștia – EDITORIAL

Din capul locului, pentru cursivitatea ideii, impun ceea ce în plan personal consider că magistrați sunt doar judecătorii. Pe ceilalți, de dragul corectitudinii unei justiții cerebrale, ori îi retrogradăm, ori îi facem magistrați și pe avocați, ca să avem măcar prestanța unei egalități în sala de judecată.

Acum să intrăm în fondul problemei. Acum douăzeci și ceva de ani, relația politician – magistrat se prezenta extrem de prost. Țara a fost delectată cu spectacolul cătușelor, de regulă ținta fiind PSD. Desigur, partidul corupției întruchipate la momentul respectiv, însă contextul era mult mai profund de atât, în realitate nimeni nu avea nici un interes să stârpească nici o corupție, ci doar se făcea schimbarea de gardă, cu artificii. În ultimii ani, după o serie de lideri mai ambițioși, PSD a abordat postura de ghiocel, astăzi stând la masă cu alte trei (!!!) partide, unele dintre ele dușman ideologic indiscutabil.

Concomitent cu pușcăria televizată, a apărut USR, mult mai fulminant decât – să zicem – AUR. O combinație de corporație – IT – societate civilă – cu deznodământ în „toată lumea trebuie arestată”, USR a reușit să determine PSD să-și asume că „nu ne mai legăm de Justiție” și iată acum că se execută ca un soldățel cuminte într-o mega-coaliție contra naturii. De altfel discursul public din ultimii ani, mascat sub „un PSD reformat” arată de fapt un PSD într-un etern maxim 15%, ca să nu se mai supere nimeni.

Ultimii ani au decurs ca o relație-șnur între magistrați și politicieni, culminând cu finalul anului trecut, când sub monumentala vrăjeală „ne atacă rușii”, cea dintâi categorie a tratat în pas de defilare directiva omului politic, cu care se afla în alianță. Odată problemele rezolvate, totul ar fi trebuit să decurgă ca în luna de miere. Iată că din alt fief al corupției naționale, Bihor, a răsărit monosprâncenatul ambițios, care a stricat această armonie. Nu mai știm și de ce, ceea ce știm însă este că Bolojan a abordat ca la manual, în pachetele fiscale: câte o categorie profesională arsă la bani, la fiecare două săptămâni, ca să fie divizați, să nu se unească și, odată potoliți, gata cu ideea de revoltă. Ultima categorie a rămas „nuca tare”, respectiv magistrații. Numai că aceștia, cu garda jos grație relației intime din ultimii ani și „probele că vin rușii”, în loc de șampanie au primit un neașteptat ciocan în cap. Acum, practic, vorbim de un sentiment al trădării. De asemenea, nici de bani nu poate fi vorba. Orice om cu mințile la el consideră că absolut toată lumea trebuie să câștige mai mult, mai bine, mai ales în vremurile astea. Discuția reală nici măcar nu se duce pe pensii, acolo, la nivelul lor, ci pe PUTERE! La echipa politicienilor îl regăsim pe Nicușor Dan, primul președinte care… nu controlează Justiția și ne-o spune cu supărare la fiecare declarație publică.

Cel mai prost în povestea asta cad „jurnaliștii” sistemului, care facturează la partid, dar primesc și dosare pe WhatsApp. De-aia nu vedeți lămuriri pe subiect din zona asta.

Astfel, politicianul a ajuns la concluzia că nu mai are nevoie de magistrat ca să-și îndeplinească găinăriile și îl împinge pe scări. Magistratul, pe bună dreptate, se simte trădat și acționează în consecință. Așa am avut decizia CCR cu pensiile. Ulterior, politicianul, mult mai hrăpăreț decât adversarul său, a apelat tot la manual: Femeia care, singură, a construit un spital! Nu poți să te cerți cu așa ceva, nu? Oana Georghiu nu e acolo pe competențe, ci pe strategie. A doua zi de la jurământ a început asediul pe niște magistrați năuciți… cum naiba să lovești o femeie care a construit un spital într-o țară dărâmată de corupție? 1-0, pentru Bolojan, la vrăjeala de câștigat proștii de partea lui. Sigur… și acolo cu ONG-ul vieții, pentru cine e curios, găsește corupție cât casa, dar „meciul” ăsta e prea intens ca să mai fim atenți la detalii. După pauză, 2-0 pentru Bolojan: Ați văzut cum ăla care a dat șpaga e la arest preventiv, ăla de a plimbat banii e doar puțin suspendat și beneficiarul nu e întrebat nimic, pentru că e prim-ministrul în funcție?

La golăneală, politicianul Bolojan conduce categoric. Acum rămâne de văzut dacă magistrații au tăria să vadă dincolo de jocul de moment, să trateze în perspectivă și să înțeleagă că e vorba de „spiritul” momentului și nu de „litera” lui. Dacă se prind, se ajută nu doar pe ei, ne salvează pe toți.