Lipsă cruntă de dotări la polițiștii constănțeni, denunță Sindicatul Europol. IPJ Constanța, halucinant: „Polițistul debutant merge în teren cu un coleg care folosește forța fizică, deci nu e risc”

Așa-zisul „model național” IPJ Constanța, clamat cu emfază de ministrul Cătălin Predoiu și ridicat drept standard de merit pentru întreaga țară după tragedia de la 2 Mai, nu este altceva decât o farsă sinistră și dovada falimentului structural al statului. În spatele comunicatelor auto-felicitante și a promisiunilor de modernizare, realitatea de pe stradă e de-a dreptul cutremurătoare: polițiști trimiși la intervenții ca niște cobai umani, fără uniformă, fără cătușe, fără spray lacrimogen, fără echipament minim, fără niciun mijloc real prin care să-și apere viața sau să apere pe altcineva. Acum, la peste doi ani de la tragedia de la 2 Mai, Inspectoratul de Poliție Județean Constanța devine laboratorul cinismului administrației și imaginea unei ordini publice în colaps. Sub oblăduirea ministrului Cătălin Predoiu și a corului său de purtători de cuvânt, ceea ce se numește azi „model național” este, în fapt, o palmă dată Poliției și cetățeanului.

Oricâte comunicate pompoase ar fabrica IPJ Constanța, adevărul urlă din stradă: polițiștii – inclusiv cei abia încadrați – sunt trimiși la intervenții ca niște paratrăsnete umane, fără uniformă, fără cătușe, fără baston, fără spray, fără niciun sprijin real, fără minima protecție pe care orice stat funcțional o datorează oamenilor legii săi. Acești tineri au ajuns, nu doar statistic, ci efectiv, o carne de tun pentru statisticile politice și pentru festivismul rapoartelor de bilanț.

Sindicatul Europol dezvăluie această bătaie de joc: zeci și sute de polițiști constănțeni sunt efectiv aruncați în prima linie în pielea goală, fără niciun grad de protecție, fără niciun sprijin logistic și, poate cel mai grav, fără niciun dram de respect din partea sistemului pe care, teoretic, îl slujesc. Ministerul Afacerilor Interne, paralizat de propriul cinism și complet deconectat de realitate, răspunde cu clasicul refren: nu reflectă realitatea din teren, se exagerează, există proceduri, totul e sub control. În fapt, totul se prăbușește. Sindicatul Europol arată bătaia de joc administrativă: peste o sută de polițiști din Constanța fără dotări. Un agent încadrat în luna mai nu are uniformă nici azi – dar e trimis să intervină la 112! Sezon estival încheiat cu mii de sesizări și urgențe la malul mării, gestionate de polițiști fără nicio protecție reală. Fiecare ieșire pe teren e ruleta rusească a sistemului, o răspundere pasată de la un birou la altul, în vreme ce ministrul Predoiu are nerușinarea să anunțe, cu emfază, „reorganizarea model Constanța”.

Cătușele și spray-urile sunt un lux, nu o dotare de bază. Ministerul bocănește că „nu mai vine nimeni să se facă polițist”, dar uită să spună că nici măcar cei ajunși în sistem nu primesc nimic altceva decât umilință, sfidare, resturi.

Tot acest carnaval al eșecului administrativ se petrece pe fundalul tragediei nerezolvate de la 2 Mai – un simbol național deja, dar și pretextul cinic pentru o așa-zisă „reformă” care nu face decât să împingă și mai mult Poliția Română spre disoluție. Predoiu asigură națiunea, fix din vârful unui turn de fildeș populat de consilieri și directori, că „modelul Constanța” va fi multiplicat în toată țara.

Răspunsul oficial al IPJ Constanța este șocant, desprins dintr-un manual de propagandă de partid: „Polițistul debutant are pe teren un coleg. Forța se aplică gradual. Intervențiile periculoase se vor gestiona cu alte patrule suplimentare”.

Un mesaj de-o cinismă criminală, ca și cum viața și integritatea oamenilor din sistem ar putea fi negociate la tablă, în exceluri și paragrafe opace. Adevărul? Nu există bani, nu se estimează corect nevoile logistice, nu se alocă resurse – și, mai grav, nu se asumă răspunderea de către nimeni. Adică, pe hârtie, suntem toți nemuritori, iar pericolul e o metaforă birocratică! An de an, peste 740 de polițiști au fost încadrati în IPJ Constanța din sursă externă. O parte dintre ei încă așteaptă „să-și ridice echipamentul” ca pe vremea comunismului, când se stătea la coadă la pantofi, iar restul sunt scuzați de instituție printr-un cinic „oricum nu toți participă la intervenții”.

Dacă această bătaie de joc sinistră e cu adevărat „modelul național”, atunci România nu mai are poliție, ci doar umbre și fantome fluturând resturi de uniforme și rapoarte mincinoase, într-o societate unde fiecare ieșire în stradă e o ruletă mortală cu riscul, iar ordinea publică a ajuns definită, oficial, de incompetență crasă și minciună instituțională. Modelul „Constanța” devine insultă, reformă mincinoasă, reforma care ucide. Avem, în 2025, la Constanța, o ordine publică la cheremul improvizației, o poliție de fațadă, un minister specializat în minciuni și festivism, și un județ – Constanța – făcut decor pentru piesa absurdă a nepăsării și proximității colapsului.