Despre mituri și alte nimicuri: „SRI-ul rural”, care nu se speria de alarmele Ministerului de Interne – EDITORIAL

Prin anii 2000, jurnaliștii profesioniști relatau – plini de patos – despre activitatea infracțională a unui extrem de agresiv spărgător de case, Bebe Carabină, care reușise să sustragă două arme de foc și le utilizase împotriva polițiștilor care doreau să îl rețină. Presa îi crease imaginea unui „Rambo”, totul culminând cu apariția unui comunicat din partea Ministerului de Interne, care, sintetizat, conținea doar două sfaturi – „dacă sunteți civili, fugiți unde vedeți cu ochii, iar dacă sunteți polițiști, fugiți și voi, dar în mod organizat!”.

După câteva săptămâni a apărut știrea bombă – Bebe Carabină a fost capturat! Nu, nu fuseseră implicate forțele speciale, brigada antitero sau  trupele de desant aerian! Capturarea unui infractor extrem de periculos era meritul unor paznici de noapte care patrulau străzile localității Ghimpați din județul Giurgiu. În mediul rural, paznicii de noapte erau selectați din cadrul comunității și, în mare parte, erau cei care nu dispuneau de competențe profesionale reale care să le permită obținerea unui loc de muncă. Adică, pe scara ierarhică a localității erau cu o treaptă mai sus decât cel care se ocupa de animalele rumegătoare, tradiționalul „văcar al satului”.

Rolul paznicilor de noapte era extrem de simplu: se plimbau toată noaptea între clădirile mai importante ale comunității (primărie, biserică, școală și cooperativa de credit), înarmați cu lanterne, furci și fluiere. Dacă observau ceva ciudat, se duceau la primar sau la șeful de post, deoarece ei nu aveau dreptul legal de a interveni. Adică activitatea lor era strict preventivă! Sintetizând, casta paznicilor de noapte reprezenta un fel de SRI rural – oameni lipsiți total de competențe profesionale se plimbau între obiectivele strategice ale comunității, a căror activitate nu o înțelegeau și, dacă observau ceva dubios, erau obligați să informeze decizionalii!

Revenind la întâlnirea dintre paznicii de noapte din Ghimpați și infractorul Bebe Carabină, aceasta s-a finalizat destul de rău pentru personajul malefic care crease o adevărată isterie în mass media. A fost bătut cu simț de răspundere, iar unul dintre cei doi paznici și-a oferit drept „primă” perechea de bocanci a infractorului. A doua zi, un agent de poliție din orașul Giurgiu, unde fusese dus în arest Bebe Carabină, impresionat de starea fizică lamentabilă a infractorului și de faptul că era desculț, îi cumpărase o pereche de papuci din piață…

De multe ori m-am întrebat care a fost motivul pentru care doi paznici de noapte, fără pregătire specială, posibil semialfabetizați, au reușit să captureze un infractor exprem de periculos. De fiecare dată concluzia a fost aceeași: paznicii de noapte nu citiseră presa și, cu siguranță, nu fuseseră influențați de comunicatul Ministerului de Interne! Adică ei nu fuseseră impresionați de mitul „Bebe Carabină”, ignoraseră sfaturile profesioniștilor Ministerului de Interne și reacționaseră ca niște oameni… normali, doar în baza informațiilor pe care le-au obținut în mod direct.

***

În aceeași perioadă, domnul Emil Constantinescu era primul înalt politician român care, într-o declarație publică, susținea că a fost învins de către „SISTEM”, încercând să inducă ideea unui conflict. Din păcate, fostul președinte al României a uitat să ne comunice faptul că, în timp ce el se lupta cu „SISTEMUL” pentru țărișoară, progenitura lui, Dragoș Constantinescu, se juca de-a animalul cu două spinări cu afaceriștii „SISTEMULUI”…

***

Eu nu cred în existența unui „SISTEM” care are ca scop distrugerea acestei țări și promovarea idioților la conducerea tuturor instituțiilor! În schimb cred că există lichele care au interesul de a promova existența unui dușman invizibil, a unui „țap ispășitor” responsabil pentru comportamentul  reprezentanților statului român. Pentru a înțelege modul în care ni se inoculează existența „SISTEMULUI”, trebuie să identificăm, în primul rând, cine sunt cei care sunt avantajați de existența acestui mit și, în al doilea rând, zona în care apare acest termen.

Să sintetizăm situația din România!

Cei care sunt numiți la conducerea instituțiilor publice din România trebuie să promoveze interesele celui care le-a oferit funcția! În schimbul acestor infracțiuni, cel care se află la conducerea instituției are „dreptul” să fure și să distrugă! El nu are niciun interes să promoveze existența unui „SISTEM” care îl protejează și nu trebuie să își justifice acțiunile ilegale! În funcție de nivelul lui de inteligență și obediență față de cel care i-a oferit funcția, la un moment dat, este posibil să răspundă pentru faptele lui. În schimb, la nivelul imediat inferior, sunt două mari categorii de subordonați – cei care fură și distrug alături de cel care conduce instituția și cei care nu reacționează la infracțiunile comise în cadrul instituției. Aceste două categorii sunt responsabile pentru apariția în cadrul societății a mitului „SISTEMULUI”.

Prima categorie, cea a găinarilor care fură alături de șef, are interesul de a promova existența unui „SISTEM” care protejează corupția, deci implicit și pe ei, pentru a-i convinge pe toți că este inutil să sesizezi organele de cercetare penală sau orice altă instituție cu atribuții de control! Pentru că oamenii „SISTEMULUI” sunt peste tot și se protejează între ei. Dacă veți discuta cu un exponent al acestei categorii veți avea surpriza să constatați că el nu încalcă legea pentru sine, ci pentru cei de mai sus din „SISTEM”. Va încerca să empatizeze cu voi și va blama „SISTEMUL” care îl obligă să fie o jigodie. Majoritatea sunt patrioți declarați, având pe birou stegulețul țării și eventual o hartă cu România Mare pe perete! Cealaltă categorie acceptă și perpetuează noțiunea de „SISTEM” pentru a-și ascunde lașitatea. Haosul instituțional, generat de corupție, le oferă ocazia de a-și ascunde incompetența și mulțumirea sufletească. În realitate, cei care nu reacționează sunt interesați doar de propria lor supraviețuire în cadrul instituției, regretând doar faptul că, fiind lași și incompenenți, nu sunt acceptați ca parteneri deplini la infracțiunile „serioase”.

Când veți discuta cu ei, vor  încerca să vă convingă că, în realitate, ei încearcă să distrugă „SISTEMUL” din interior și vi se va solicita răbdare pentru a vedea rezultatele. Ceea ce nu vi se spune este că trebuie să aveți răbdare până când el și soția lui vor ieși la pensie, eventual și progenitura lor care lucrează un etaj mai jos, în aceiași instituție…

***

În afara funcționarilor publici corupți sau lași, care au tot interesul să promoveze „SISTEMUL” omniprezent și omnipotent, o altă categorie de indivizi implicați în perpetuarea acestui mit îl reprezintă rezerviștii din serviciile de informații, ministerul de interne și justiție, care, profitând de incompetența oamenilor politici, își asumă rolul de intermediari între aceștia și „SISTEM”, vânzându-le iluzia protecției în fața legii. La început aceștia sunt considerați utili oamenilor politici corupți, dar, cu timpul, își demonstrează incompetența și trec în plan secund, ocupând funcții corespunzătoare nivelului lor de pregătire profesională – șofer sau administrator clădire. 

***

O să vă mai expun un motiv pentru care nu cred că „SISTEMUL” există! Acum două luni era adusă la sediul DIICOT doamna Ioana Timofte, cunoscută sub numele conspirativ „Diva de la cazane”. Dacă „SISTEMUL” exista, „diva de la cazane”, fiind nepoata unui fost șef al SRI-ului, era intangibilă! Dar acum două luni, doamna Ioana Timofte se umilea în fața unui procuror DIICOT, care nici el nu credea în mitul „SISTEMULUI”, să primească arest la domiciliu… În timp ce doamna Ioana Timofte beneficia de arest la domiciliu, rezervistului Ionel Georgescu, unul dintre protectorii „divei de la cazane” îi scădea vertiginos aura de invincibilitate care împodobește orice om al „SISTEMULUI”, apropiindu-l cu încă un pas de postul de șofer sau administrator de clădire… Și aceste situații, în care zeitățile momentului sunt purtate în cătușe prin fața „boborului”, confirmă faptul că nimeni nu este deasupra legii… Din păcate, pe fondul lașității sau incompetenței funcționarilor publici cu statut special, aceste momente „KODAK” sunt amânate…

 ***

Cel mai important motiv pentru care nu cred în existența „SISTEMULUI” este lipsa liderilor. Situația liderilor din țara asta este tragi-comică și este evidentă, mai ales, când suntem nevoiți să ne alegem președintele sau parlamentarii! În afară de câțiva care votează un anumit om politic sperând că vor putea accesa „ciolanul”, majoritatea îl votează pe cel pe care îl consideră mai puțin nociv sau incompetent. Mi-e greu să cred că liderii „SISTEMULUI” au altă structură genetică decât liderii politici…

*** 

Cred că mitul „SISTEMULUI” este perpetuat pentru a ne muta atenția de la individul corupt din fața noastră, ale cărui acțiuni ne afectează, dar pe care îl putem „elimina” prin plângeri penale și sesizări, la un „SISTEM” corupt imaginar și intangibil. Nu neg existența unui sistem relațional între funcționarii publici din diverse instituții, bazat pe prietenie, rudenie și schimb de servicii. Cu siguranță este foarte greu să convingi un funcționar public dependent financiar de un grup infracțional să își facă datoria conform legii. Dar nu este imposibil! Este suficient să să îi aduci aminte funcționarului public corupt că și Bebe Carabină se considera invincibil…

Sorin Prioteasa – contributor TOMIS NEWS – este căsătorit și are doi copii. A absolvit Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“, a activat timp de mai mulți ani în domeniul intelligence, dar și în calitate de contractor independent în zone de conflict. În prezent, este programator în cadrul unei companii multinaționale.