A treia zi de Paște și Marțea Albă: Ultima zi a sărbătorilor pascale

A treia zi de Paşte este, în acelaşi timp, şi Marţea Albă din Săptămâna Luminată. A treia zi de Paști este supranumită Marțea Albă, este foarte importantă și notată tot cu cruce roșie în calendarul ortodox. În Marţea Albă din Săptămâna Luminată nu se lucrează, nu se calcă și nu se face curat. Femeile dau de pomană pasca și vinul roșu care au rămas de la Paște. De asemenea, în ziua a treia de Paște se întorc vizitele făcute în prima zi a Paştelui, iar ouăle se pot ciocni şi „dos cu dos”, precum şi „coastă cu coastă”.

În această zi vizitele făcute rudelor în prima zi de Paşte se întorc. În ultima zi de sărbătoare a Paştelui, există un obicei prin care finii le dăruiesc naşilor pască şi colaci. În ultima zi de sărbătoare a Paştelui, în trecut, oamenii obişnuiau să-şi viziteze rudele, vecinii şi prietenii, aceste vizite fiind numite altădată „Umblatul cu pasca“. Obiceiul îşi are originea din vremurile când creştinii umblau şi vesteau Învierea Domnului Hristos. În unele zone ale ţării, în a treia de Paşte, finii obişnuiau să dăruiască naşilor şi cumetrii între ei nu numai pască, ci şi colaci. În Moldova, în ziua a treia se întorceau vizitele făcute în prima zi a Paştelui.

Tot în Marţea Albă au loc uscarea şi sfărâmarea Sfântului Agneţ (pâinea de împărtăşanie), sfinţit în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile din Sfânta şi Marea Joi, din Săptămâna Patimilor.

Miercurea din Săptămâna Luminată poarta numele de Sfânta Mercurie. Bărbaţii se duc să muncească la câmp, însă femeile au interdicţie. Conform tradiţiei, nu e bine a munci de „nunta şoarecilor”. Asta ar însemna să aduci rozătoarele în casă şi să te lipseşti restul anului de bucate pe masă.

Joia din Săptămâna Luminată mai e numită şi Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Cine munceşte în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta şi dăunătorii în livezi. „Joia Rea”, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morţilor. 44 de găleţi cu apă sunt cărate de o persoană, 2 lumânări se aprind la toate cele 4 capete, iar apa astfel „sfinţită” se varsă apoi în fântâna din curte.

Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântăniţa. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpa este în contrast direct cu Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, de dinaintea Paştelui. Legendele spun ca Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar in Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viaţă.

Sărbătoarea zilei. Biserica Ortodoxă marchează un eveniment important pe 18 aprilie 2023:

Ortodoxe
Sfintele Paşti

Greco-catolice
A III-a zi de Paşti. Sf. cuv. M. Ioan, ucenicul Sf. Grigore Decapolitul

Romano-catolice
Sf. Atanasia din Egina

* În această zi este săvârşită slujba Sfântului Ierarh Pahomie, episcopul Romanului, pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 14 aprilie.

Sfântului Pahomie s-a născut în anul 1674, în satul Gledin din ţinutul Bistriţei-Năsăud, primind la botez numele de Petru. Părinţii săi, preotul Eftimie şi prezbitera Ana s-au îngrijit să-i dea o educaţie aleasă. A intrat ca frate la Mănăstirea Neamţ. A fost hirotonit preot şi ales mare eclesiarh, iar în anul 1702 obştea mănăstirii Neamţ l-a ales drept îndrumător. Ca egumen la Neamţ, nu a stat decât până în primăvara anului 1704. Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj la Lavra Pecerska, cu acest prilej îl întâlneşte pe Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova şi retras în loc de linişte în apropierea mănăstirii Neamţ, a fost ales episcop al Romanului, la 18 decembrie 1706. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 şi a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun.

În această slujire, deşi era iubitor de isihie, de rugăciune şi de carte, Sfântul Pahomie s-a dovedit un bun gospodar şi chivernisitor, îngrijindu-se bine şi de nevoile materiale ale eparhiei sale. După şapte ani s-a retras din scaunul episcopal şi a revenit la sihăstria sa, unde a ridicat o biserică, alegându-i ca hram Acoperământul Maicii Domnului, de unde aşezarea monahală a primit numele Schitul Pocrov.

Rânduiala aşezată aici de Sfântul Pahomie era următoarea: monahii păstrau tăcerea în toată vremea, nu mâncau carne, făceau privegheri de toată noaptea şi vieţuiau în ascultare desăvârşită faţă de egumen. Sfântul Pahomie s-a mutat la Domnul în ziua de 14 aprilie în anul 1724, pe când se afla la Lavra Pecerska din Kiev. La scurt timp, egumenul Lazăr de la Pocrov i-a adus trupul său la schitul ctitorit de el, îngropându-l în pronaos.

Canonizarea Sfântului Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 14-15 noiembrie 2006. La 14 aprilie 2007, în Duminica a doua după Paşti, în biserica parohială „Sfânta Treime” din localitatea Gledin, comuna Monor, judeţul Bistriţa-Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.