1 Decembrie – Ziua Națională a României, Ziua MARII UNIRI

1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României în anul 1990 și reprezintă unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, prin Rezoluția de la Alba Iulia, care a avut loc pe 1 decembrie 1918. Atunci a avut loc Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegați, fiind sprijinită de cel puțin 100 de mii de români veniți din Banat și Ardeal. La această adunare s-a adoptat Rezoluția prin care s-a consființit unirea tuturor românilor din Transilvania, între Banatul și Țara Româneasca cu România.

Pe 1 decembrie au loc evenimente dedicate Marii Uniri, ceremonii, manifestații religioase și parade militare și focuri de artificii în cele mai mari orașe ale țării. Ziua reprezintă astfel o sărbătoare publică prin care românii își aduc aminte de luptele strămoșilor pentru unirea neamului.

Din anul 1866 și până în prezent, România a sărbătorit Ziua Națională pe 3 date: 10 mai, 23 august și 1 decembrie.

Legea prin care ziua de 1 decembrie a fost stabilită ca Zi Națională a fost propulgată în 1990 de fostul președinte, Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr 95, din 1 August 1990.

În 2020, Ziua Națională nu va fi sărbătorită public din cauza pandemiei de coronavirus.

Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe străin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât după abdicarea forţată a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor două principate. Oferta o primeşte prinţul de Flandra, dar refuzând-o, se decide aducerea în ţară a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care la 10 mai 1866 intră în Bucureşti. Acest moment este actul fondator al dinastiei şi marchează începutul unei serii de schimbări însemnate în societatea româneasca. Carol, în faţa Parlamentului, depune jurãmânt că va respecta legile, religia şi teritoriul românilor. Dacă pe 9 mai 1877 în Sesiunea Extraordinară a Adunării Deputaţilor ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, declară ruperea oricăror legturi cu Poarta Otomană şi proclamă independenta de stat, a doua zi, pe 10 mai, se organizeazã solemnitatea proclamării independenţei, ocazie cu care Principele decide ca sărbătoarea naţională să se celebreze ca fiind ziua proclamării independenţei. Tot la 10 mai, de aceastã datã în 1881, este proclamat Regatul României. Istoricul Ion Bulei se întreba dacă ziua nu reprezenta mai degrabă un eveniment menit să aducă familia regală în prim-plan. 10 mai este totuşi şi sărbătoarea României, semnificaţie amplificată an de an. În 1947 este înlaturată monarhia şi odată cu ea şi sărbătoarea de 10 mai, care devine doar ziua în care o monarhie străină se înstăpâneşte în ţară, neîncadrându-se în normele noii ordini.

Timp de patru decenii 23 august a fost Ziua Națională a României, marcată prin parade şi spectacole grandioase. La 23 august 1944 Regele Mihai lansează lovitura de stat împotriva guvernului Antonescu trecând de partea aliaţilor. La putere este înscaunat un Guvern format de noua coaliţie Blocul Naţional Democratic, din care fãceau parte ţărăniştii, liberalii, social-democraţii şi comuniştii.Deşi nu joacă un rol important la acest eveniment, comuniştii s-au folosit de el ca element de propagandă. Astfel se vorbeşte despre insurecţie armată, revoluţie de eliberare socială şi naţională antifascistã şi antiimperialistă. Manifestaţiile contribuie la afirmarea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, când pe stadioane se realizeazã programe speciale, defilări megalomane şi petreceri muncitoreşti.

1 decembrie este adoptată ca Zi Naţionalã a României în 1990, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia votează Unirea Transilvaniei cu România, creându-se un singur stat naţional. Primul pas este fãcut de fapt la 21 nov./4 dec. 1917, când Sfatul Tării din Basarabia proclamă Republica Democratică Moldovenească, urmat de cel din 24 ian./6 feb. când se adoptă declaraţia de independenţă.

Încununarea acestor actiuni se împlineşte la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Țării de la Chişinău, ales prin vot universal, direct, egal si secret decide cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democratice Moldovenesti. Apoi Comitetul Executiv al Consiliului Naţional din Bucovina, convoacă un Congres General al Bucovinei pentru 15/28 nov. 1918 în Palatul Mitropolitan din Cernăuţi. Preşedintele Congresului, Iancu Flondor, dă citire moţiunii în care se afirmă că Bucovina este parte organică a Moldovei. Congresul general al Bucovinei hotărăşte în numele suveranităţii naţionale unirea neconditionata a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României. În zilele când românii din Bucovina rostesc hotarârea de Unire cu România, în Transilvania se pregăteşte ultimul act al marii epopei naţionale.

Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi susţinută de 100.000 de persoane, adoptă o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. La 1 decembrie 1918 Vasile Goldiş citeşte rezoluţia Unirii. Legea unirii este ratificata prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie de către regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

În conformitate cu Constituţia din 1991, articolul 12, alineatul 2, 1 decembrie este Ziua Naţională a României, zi adoptatã anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990.

PE ACELAȘI SUBIECT:

DISTRIBUIE ARTICOLUL!
  •  

One thought on “1 Decembrie – Ziua Națională a României, Ziua MARII UNIRI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *