Virgil Coman. Cum să explici ceea ce este de neînțeles?

Editorial
Editorial

„Această carte este dedicată Dobrogei, știți foarte bine că Dobrogea este un tărâm marginal, s-a aflat la marginea imperiilor care l-au stăpânit, dar, paradoxal, este și un tărâm primitor de statornicire. Creața literară a lui Cristian Cealera este necesară. În urmă cu trei săptămâni, îmi spunea că și-a îndeplinit un vis. Și eu, când eram copil, visam cu amicii mei să mergem la marginea orașului să descoperim comori. Cred că și astăzi orice copil are aceste trăiri, dacă ne gândim că Dobrogea este teritoriul cu cele mai multe situri arheologice. (…) Noutățile lui Cealera aduc în atenția publicului larg evenimente istorice și numai prin talentul său scriitoricesc le fac accesibile tuturor celor care își doresc să cunoască mai bine istoria Dobrogei. Este marele lui merit. Oricare dintre dumneavoastră veți citi un studiu de specialitate al unui arheolog publicat în Pontica, Peuce… vă garantez că după trei minute vă veți plictisi, pentru că aceste studii sunt seci, publicate de specialiști pentru specialiști”.

Sunt ultimele cuvinte ale lui Virgil Coman. La un minut după acest discurs, s-a scuzat că nu se simte foarte bine și s-a așezat pe scaun. Asemenea unui artist, căruia îi este destinat să moară pe scenă, în fața publicului, reputatul istoric Virgil Coman ne-a părăsit în mediul în care se simțea cel mai bine: înconjurat de prieteni și cercetători, printre cărți, la muncă!

Este foarte greu să găsești cuvinte și, nu mai vorbesc de o explicație, pentru o astfel de situație, în care un om vorbește, îți zâmbește, este activ, apoi, în doar câteva minute, se prăbușește definitiv. Virgil Coman a căzut în fața subsemnatului, a colegilor Valentin Coman și Oana Manoilă, martorii unei situații de neînțeles, pentru care lacrimile noastre, rugămințile și rugăciunile nu au fost de folos în cazul prietenului nostru drag.

Reputat istoric și cercetător neobosit, directorul Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naţionale, Virgil Coman, în ultimul său discurs, a vorbit despre ceea ce l-a interesat tot timpul: accesul publicului larg la istorie, știință, cercetare. Pentru că Virgil Coman s-a dedicat oamenilor. Prieten al presei, al culturii și, în special al oamenilor, Virgil Coman nu te refuza niciodată, aspecte care l-au făcut să se vorbească despre el, pe bună dreptate, la superlativ.

Colegul Cristian Hagi propune ca cei mai puțin respectabili dintre noi, politicienii locali, să îl numească pe Virgil Coman cetățean de onoare – post mortem, al municipiului Constanța, la următoarea ședință a Consiliului Local Municipal. Este o idee extraordinară și poate singurul gest pe care politicienii locali ar putea să îl facă în prezent.

În astfel de momente ne întrebăm (din nou) dacă nu oferim prea puțin cercetătorilor. Banii, tehnologia, logistica lipsesc aproape cu desăvârșire în domeniul culturii, resuscitată astăzi doar prin sacrificiul celor care își pun și sufletul, nu doar timpul, la bătaie, pentru știința și relicvele trecutului, precum a făcut Virgil Coman. Societatea noastră oferă prea puțin celor care nouă ne oferă atât de mult.

La vârsta de 43 de ani, dispariția nu doar prematură, ci îndrăznesc să spun că nedreaptă, a lui Virgil Coman, ne întristează profund, ne sărăcește fizic, științific și spiritual.

Trupul neînsuflețit al istoricului Virgil Coman este depus la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Slujba de înmormântare va avea loc duminică, de la 13:00.

Dumnezeu să îl odihnească în pace şi să dea putere familiei să treacă peste durerea pierderii tatălui, soțului, cercetătorului și prietenului oamenilor, Virgil Coman.

1 Trackback / Pingback

  1. PNL nu se dezminte! Consilierii liberali s-au OPUS acordării numelui „Virgil Coman” unei străzi din Constanța

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*