Să ne aducem aminte: cum s-a născut ceea ce astăzi numim presă liberă

Editorial
Editorial

Printre gloanțe, fum sânge, lacrimi, cruci în cimitire, „teroriști”, „apă otrăvită” și FSN-iști s-au ridicat în urmă cu 26 de ani bazele instituțiilor de acum ale statului, tânărului stat democratic, înlocuitor al socialismului despotic și falimentar. Alături de aceste instituții a renăscut și mass-media.

Astăzi, 3 Mai 2016, marcăm ziua mondială a libertății presei. Această zi celebrează principiile fundamentale ale libertății presei și reprezintă un prilej pentru a evalua libertatea presei în întreaga lume.

Ziua mondiala a libertății presei a fost proclamată de către Adunarea Generală a ONU, în 1993, iar în anul 2000, în cadrul programului „Freedom of Expression — FreeEx România”, Agenția de Monitorizare a Presei — AMP, în colaborare cu Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare (APPLE) și Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) au inițiat sărbătorirea Zilei Libertății Presei și în România.

„Suntem ziariști liberi! Vrem socialism!”

Revenind la măcelul numit și Revoluția din Decembrie 1989, spuneam că presa românească făcea primii pași pe drumul democratic, asumându-și ceea ce astăzi numim deontologie profesională. De la deontologia profesională și până la cea morală este cale lungă, dacă ne concentrăm atenția pe punctul critic: două numere ale ziarului „Scînteia”, din 21 decembrie și, respectiv, 23 decembrie 1989. În primul caz, cum era și „normal”, „Scînteia” relata discursul integral al tovarășului Nicolae Ceaușescu, în care condamna evenimentele de la Timișoara și anunța instituirea stării de necesitate pe teritoriul județului Timiș:

13128519_10156806082550104_745450457_o

 

13161190_10156806085225104_225988220_o

La doar două zile de la dezlănțuirea mâniei proletare pe „elementele teroriste”, care „destabilizează sectoarele de partid și de producție” și „acționează la comanda agenturilor străine pentru vânzarea țării”, aceiași jurnaliști de la „Scînteia” reveneau în forță în numărul din 23 decembrie 1989, prin editorialul „Trăiască libertatea, trăiască răspunderea”, sub semnătura lui Anghel Paraschiv:

„S-a încheiat una din cel mai oribile dictaturi din istoria poporului român. Sub presiunea poporului, dictatorul a fugit în mod laș din fața judecății. Fuga rușinoasă: aceasta a fost adevărata ținută politică, aceasta a fost „puterea principialității” atât de des predicate cu limbajul lui agramat în fața membrilor de partid și a poporului”.

Asta nu e nimic. De la înjuratul celui până ieri lăudat, „scînteiștii” trec la un soi de autocritică:

„Analiza obiectivă a acestei perioade, numită cu nerușinare „Epoca de aur”, pe care presa, radioteleviziunea au fost forțate să o propage, să o susțină, împotriva voinței, conștiinței și convingerilor sufletești ale ziariștilor români, trebuie numită de acum o epocă a rușinii! (…) „Ziariștii „Scînteii Poporului” au fost întotdeauna între oameni și i-au ascultat cu respect, cu profundă admirație pentru opiniile lor, dar dacă nu au putut să le exprime, cauza este opresiunea, dictatura dintre cele mai feroce impuse presei, ziariștilor”!

Așa-zisa autocritică nu a durat prea mult, iar presa liberă nu putea apărea încă din primul număr, așa cum semnatarul editorialului se încăpățânează să ne precizeze:

„Marile demonstrații din aceste zile au avut ca lozinci îndepărtarea dictaturii lui Ceaușescu, libertate, democrație și s-au pronunțat ferm pentru socialism, pentru principiile socialiste cinstite, curate, pentru proprietatea poporului, neîntinate de spiritual aventurier și de demagogia politică a lui Ceaușescu. Nimeni n-a strigat jos socialismul, ci jos dictatura lui Ceaușescu!”

„Ce trebuie făcut în continuare?” Se întreabă autorul. Tot el ne oferă și răspunsul:

„Drumul poporului român este drumul socialismului, purificat de tot ceea ce anii din urmă au dus la întinarea frumoaselor principii socialiste. Poporul român este pentru socialism lipsit de cultul personalității, lipsit de aventurism, un socialism care să-și dovedească puterea lui, capacitatea lui de a fi cu adevărat pentru OM”.

13170692_10156806079945104_1453558212_o

Drumul anevoios al celor 26 de ani a arătat că românii nu vor socialism, oricât de luminat ar fi fost și oricâte fețe umane ar fi avut. Totuși, astăzi presa se confruntă cu alte probleme. ActiveWatch a lansat astăzi raportul anual privind situația libertății de exprimare în România, iar concluziile nu sunt dintre cele mai optimiste (VEZI RAPORT). Așadar, mai avem mult de lucru până la recâștigarea încrederii, însă, cu toate acestea, La Mulți Ani, dragi colegi!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*