Opoziția forțează în Parlament înfiinţarea Muzeului Naţional al Victimelor Comunismului. Raețchi propune Fortul 13

Prima ediţie a Şcolii de vară a Institutului Român de Istorie Recentă, din 2011, a avut ca temă relaţia dintre istoria şi memoria comunismului și s-a propus ideea unui „muzeu“ sau un „memorial“ al comunismului.

„Au fost români care au murit la Sighet sau pe malurile Canalului Dunăre – Marea Neagră, dar au fost şi români care au iubit, au râs, au avut nunţi şi au botezat copii, care au aplaudat pe stadioane la victoria echipei favorite sau care s-au bucurat când au cumpărat în familie prima maşină de spălat rufe. Aceste aparent două Românii au ocupat, temporal şi spaţial, acelaşi loc pe harta lumii. Se pot ele decanta astăzi? Este România unora mai valabilă – sau mai demnă de rememorare – decât România celorlalţi? Ce loc merită fiecare într-un muzeu/memorial al comunismului, câtă vreme azi, în stricta contemporaneitate, tentaţia revanşardă a unor români la adresa comunismului se dezvoltă în paralel cu tentaţia nostalgică a altor români, la adresa aceluiaşi comunism?”, motiva la momentul respectiv istoricul Adrian Cioroianu.

În aceeași perioadă, Teodor Baconschi, atunci ministru de Externe, a anunţat intenţia partidului de guvernământ de a susţine înfiinţarea unui Muzeu al Totalitarismului, adică de fapt a mult visatului Muzeu al Comunismului pe care îl au toate ţările fost-socialiste, numai România nu.

Și atunci și înainte și acum se discută despre ideea unui „muzeu al comunismului” sau al „victimelor comunismului”.

CITEȘTE ȘI:

S-a instituit Ziua Națională de cinstire a martirilor români din temnițele comuniste, la „pachet” cu acordarea unor drepturi evreilor persecutați în „Holocaustul românesc”

Ana Blandiana şi Romulus Rusan, pe ruinele fostei închisori „de maximă siguranţă” (sau „închisoarea elitelor”) de la Sighet, în 1993, au creat Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Mai târziu, în 2006, una dintre propunerile Comisiei Prezidenţiale era înfiinţarea unui muzeu naţional al comunismului.

Înfiinţarea unui muzeul al crimelor comunismului este și o dorință mai veche a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și a Memoriei Exilului Românesc (IICMER), care a organizat în mai 2016, la Ateneul Român, o expoziție cu scopul de a fi „o primă etapă din procesul înfiinţării unui muzeu al crimelor comunismului în România”. Tot IICMER organiza în luna mai a.c. „Pledoarie pentru muzee ale comunismului în România”, un workshop destinat punerii în dezbatere a precupărilor și proiectelor de muzealizare și memoralizare a comunismului din România.

CITEȘTE ȘI:

Morminte de deținuți politici, descoperite la fostul lagăr de la Periprava, de IICCMER

Berlin Hohenschoenhausen Memorial din Germania, înfiinţat în fosta închisoare STASI, reprezintă un fel de „muzeu al victimelor comunismului”, probabil și ideea de bază de la care a plecat și Ovidiu Raețchi, deputatul PNL care a inițiat Propunerea legislativă pentru înfiinţarea Muzeului Naţional al Victimelor Comunismului.

„În întreaga Europă, muzeele dedicate dictaturii comuniste au fost realizate în foste lagăre, reabilitate și consolidate. În România, un astfel de spațiu revalorificat poate fi Fortul 13 Jilava, locul unde au fost incarcerate zeci de personalități ale României. Pe fondul nepăsării autorităților, Fortul 13 se află într-o stare deplorabilă, în ciuda faptului că au existat numărate promisiuni că acest spațiu va fi recuperat. La ora actuală o ruină, Fortul 13 poate deveni spațiul unui muzeu al Victimelor Comunismului, prin care poate fi păstrată vie memoria luptătorilor anticomuniști, acesta fiind situat la doar câțiva kilometri de București. (…) Actualul proiect de lege își propune ca fostul penitenciar Fortul 13 Jilava să treacă din administrarea Administrației Naționale a Penitenciarelor în administrarea Ministerului Culturii și să fie transformat în muzeu”, susține deputatul liberal în expunerea sa de motive.

CITEȘTE ȘI:

File de istorie uitată și înviată: martirii de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, comemorați ca sfinți

Fortul 13 Jilava este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Jilava, județul Ilfov și este construit începând cu anul 1884 după planurile generalului Henri Alexis Brialmont, ca parte din Cetatea Bucureștiului, centura de apărare, cu forturi și baterii, care înconjoară inelar Bucureștiul. La vremea ei, reţeaua formată din 18 forturi a costat 111,5 milioane lei aur, adică de trei ori bugetul anual alocat armatei române. Fortul fost utilizat ca și închisoare politică, prima dată după răscoala din 1907, iar apoi după cel de Al Doilea Război Mondial, când în anul 1956 a fost cedat Ministerului de Interne. A devenit o parte tristă și crudă a gulagului românesc, regimul comunist făcând din închisoare o destinația de executare a pedepsei, numeroşi deţinuţi politici petrecând la Jilava până la cinci sau mai mulţi ani, destinaţi unei morţi lente şi sigure. În acelaşi penitenciar al Jilavei aveau loc execuţiile, în locul numit „Valea Piersicilor”, de aici și propunerea deputatului Raețchi. Ultimii deținuți care au fost închiși în Fortul 13 Jilava au fost cei de la Revoluția din 1989.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea Muzeului Naţional al Victimelor Comunismului a fost respinsă de Senat la 23 octombrie a.c. și, în prezent, este trimisă pentru avize și rapoarte la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor, termenul final pentru raport fiind, la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, 21 noiembrie și, pentru aviz, 9 noiembrie a.c.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*