Nume grele europene ale luptei anticorupție, la conferința Expert Forum, în România. Constanța: zona cu cel mai ridicat grad de corupție din UE!

Conferința internațională „Banii și politica – legătura dintre resursele publice și finanțarea partidelor politice” a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, organizată de Expert Forum la București, iar dezbaterile au inclus legătura dintre finanțarea partidelor politice și achiziții publice, respectiv riscul de abuz de resurse publice, în contextul îngrijorărilor legate de buna guvernare, transparentizare și reforma finanțării partidelor politice.

Cu acest prilej, Expert Forum, susținut consistent de Oficiul de Luptă Antifraudă al Uniunii Europene în organizarea conferinței, la debutul căreia a participat și coordonatorul activităților anticorupție pentru Expert Forum, Laura Ștefan, a lansat un raport cu privire la politizarea fondurilor publice europene și naționale pentru infrastructură, acoperind România și Croația. Raportul a fost întocmit de Septimius Pârvu și Cezara Grama (Expert Forum) și Minur Podumljak, din Croația, directorul executiv al Parteneriatului pentru Dezvoltare Socială.

Evenimentul a reunit peste 60 de experți în finanțarea partidelor, precum procurori, jurnaliști de investigație și experți în achiziții publice, provenind din țări ca România, Croația, Bulgaria, Lituania, Estonia, Republica Cehă, Polonia, Austria, Letonia, Moldova, Ucraina, Georgia, Belgia, Franța, Italia sau Spania și reprezentând instituții internaționale precum Comisia Europeană, GRECO, OSCE/ODIHR sau IDEA International.

Companiile, abonate la banul public via partide politice. Constanța, în topul rușinos al riscului de corupție

Reprezentantul Expert Forum, Septimius Pârvu, a făcut o prezentare a raportului lansat joi, 7 septembrie a.c., după un discurs al reprezentantului Comisiei Europene, Inguna Kramina, care a conținut și o hartă a CRI (corruption risk index – n.r.) unde județul Constanța, alături de Tulcea și Galați, nu se prezintă prea bine, mai exact poziția acestora arată cel mai ridicat risc de corupție la nivelul UE, alături de zone din Croația sau Lituania, geografic vorbind, aflate la „marginea imperiului” UE.

Raportul complet este disponibil AICI!

263 de milioane lei s-au donat la partide din 2006 din partea a 1.700 de companii, din care 1.600 au avut sau au contract cu statul și 300 au beneficiat de fonduri europene. Cele mai multe donații s-au efectuat în 2008 și 2009, când am avut alegeri locale și, respectiv, prezidențiale.

Tipurile de relații economico-politice sunt de următoarele tipuri: finanțarea din partea companiilor la toate partidele politice, relații familiale, la adversarii politici (Sebastian Ghiță – n.r.), foști consilieri din diverse funcții publice care beneficiază ulterior de achiziții publice, foști angajați din domeniul public care își fac firme sau celebra mită transpusă în procentul de 10% pentru a primi lucrări.

„Trebuia să aibă 30 de pagini (raportul – n.r.), dar a ajuns la 120… Am încercat prin acest raport să continuăm o analiză pe care o facem la Expert Forum de ceva ani și, anume, să ne uităm pe cum arată distribuția de fonduri pentru infrastructură și cum arată achizițiile publice pe aceste fonduri. Dacă, până acum, ne-am uitat mai mult pe fonduri naționale, PNDL de exemplu, acum vorbim și de bani europeni. De asemenea, am analizat și finanțarea partidelor politice și campaniilor electorale, să le punem împreună, într-un mod care merge dincolo de simpla reglementare din lege. Am încercat să vedem cine este în spatele firmelor care câștigă bani, dacă acționarii care apar la Registrul Comerțului sunt și cei care controlează firma, dacă există o legătură între donațiile la partid și achizițiile publice. (…) Probabil, dacă toate datele pe care ne-am uitat ar fi fost bune, am fi avut un raport dublu! Astfel, a trebuit să ne mulțumim cu ce am avut: date de donații de partid, corecții, donații financiare și informații legate de acționariatul firmelor. Multe dintre schemele găsite în acest raport sunt diferite față de cele de la Registrul Comerțului… (…) Într-o oarecare proporție, banii de campanie nu vin neapărat din donațiile legale. Ne-am uitat la trei lucruri care s-ar putea încadra la finanțări ilegale: achiziții publice, numiri clientelare și abuzul de resurse publice. (…) Mare parte din banii care ajung ilegal în buzunarele politicienilor sunt pentru uz personal, într-o proporție mică ajung la partid. Acele companii care sunt legate de partide politice preferă banii naționali, pentru că sunt mai puțin controlați, sunt mai puține filtre decât la cei europeni, unde există mai multe instituții. Dar, asta nu face fondurile europene mai puțin vulnerabile. Legat de donații, există mai multe tipologii de companii. Sunt companii foarte fidele unui singur partid, donează ani întregi. Dar, sunt și companii care donează către toate partidele. Cum se schimbă primarul sau președintele de CJ, se schimbă și donația. Sunt anumite companii care pot fi marcate ca „politice” și care au donat la un partid care ar fi în opoziție, ceea ce ne duce cu gândul că aceste afaceri nu au nici o legătură cu culoarea politică sau cu ideologia, ci sunt niște rețele de putere, care își pun resursele în comun pentru a obține fonduri. (…) Experții în achiziții publice ne-au spus că cei care câștigă cele mai multe contracte sunt cei mari, care știu să facă documentații, care au sute de lucrători. Întrebarea este: cum au ajuns acolo? Cine le-a înființat? Care a fost traseul? Este celebra întrebare: „Cum ai făcut primul milion?” Noi am vrut să vedem cum a fost făcut primul milion. Concluzia noastră este că aceste companii mari au avut sprijin politic pentru a crește! (…) În top 20 sau 30 al acestor companii, aproape toate dintre ele fie au legături politice, fie au dosare penale!”, a spus Septimius Pârvu.

Croația, exemplu de bună practică? „Cel mai bun sistem din lume nu a oprit corupția. A schimbat-o!”

În ciuda pleiadei de experți internaționali, discursul cu cel mai mare impact i-a aparținut croatului Minur Podumljak, care a explicat cum reușește o politică publică  bine pusă la punct să aducă rezultate modeste, corupția reușind să „fenteze” legea și să se adapteze.

„Lupta împotriva corupției din spațiul public este mai dificilă decât lupta împotriva cancerului și SIDA, la un loc! Abia de jumătate de secol se cercetează cancerul și 40 de ani pentru SIDA și știm unde suntem: departe de tratamentul efectiv. Câteodată vindecăm simptomele, câteodată mai salvăm vieți, dar nu știm cum să luptăm efectiv și nu există medicament bun pentru ambele boli. În medicină există sute de mii de cercetători, dar în zona achizițiilor publice, împotriva corupției, sunt foarte puțini și foarte puține resurse. (…) Sunt unelte care se presupune că ar trebui să eradicheze corupția, dar am câteva argument care arată că nu se întâmplă astfel. Se presupune că prețurile mici sunt la un risc minim de corupție. Pacturile de integritate, pe termen lung, prezintă riscuri crescute de corupție. Dar, de ce avem nevoie de ele? Mai avem și mișcări politice care vorbesc de măsuri anticorupție. Sunt, de fapt, mișcări populiste care folosesc acest discurs pentru a ajunge la putere, în poziția în care ele pot fi corupte! Sunt mișcări „fake news”, spun că există corupție fără a ști nimic despre ea. Doar o spun, este ceea ce oamenii vor să audă și îi votează! (…) Încă nu știm exact ceea ce este corupția. Trebuie să tratăm anumite simptome până ajungem la tratamentul final, din păcate nu există alternativă… (…) În Croația, există cel mai bun sistem public din Europa, poate doar din lume. Este digitalizat, totul este disponibil în timp real, toate achizițiile, la toate nivelurile, pentru toate autoritățile. Acest sistem, cel mai bun din Europa, poate cel mai bun din lume… a eradicat corupția? Nu! Doar a schimbat-o! Cum devin unele lucruri detectabile, corupții își schimbă forma de activitate și, din nou, fentează legea! Pentru 2018, evaluările financiare ale achizițiilor publice vor depăși 2 triliarde EUR/an, adică de zece ori mai mult decât cocaina, heroina, armamentul, traficul de ființe umane, la un loc! Acum vedeți de ce există tentația de a fura acești bani… de zece ori mai mult decât orice formă de crimă organizată! Dacă aș fi fost mafiot, aceasta ar fi „piscina” de bani în care m-aș scălda! (…) Se presupune că banii europeni sunt mai greu de furat decât cei naționali și am vrut să testăm această teorie în Croația, să vedem dacă este adevărat. Rezultatul a fost interesant… Există limitări privind finanțarea partidelor în Croația, una dintre aceste prevenții este „eu te dețin pe tine”, adică banii dați asigură un favor într-un fel sau altul… În principiu, întreprinderile private pot dona 30.000 EUR pentru fiecare partid politic. Considerăm că asta este bine. Totodată, nu există o limitare a donatorilor în achizițiile publice, unde sunt candidați preferați. Toate partidele din Croația sunt cu mai bine de 50% finanțate de la bugetul de stat. Am ridicat această întrebare: ar trebui să organizeze licitații publice? Toată lumea m-a atacat, inclusiv societatea civilă, mi-au vorbit de libertatea de asociere, dar… sunt banii mei, plătesc taxe, cineva e finanțat teribil din banii mei, ar trebui să știu cum îi cheltuiesc, nu? (…) Pentru campaniile prezidențiale se permit cheltuieli de 1,1 milioane EUR/candidat și 2,7 milioane EUR la alegerile locale pentru partide. Există sancțiuni civile și penale, totul pare să fie în regulă. Eh, bine ați venit în Balcani, unde totul este făcut ca să fie păcălit! Dacă ne uităm la tranzacții în achizițiile publice vedem factori de risc, cum ar fi faptul că un ministru, să zicem, nu a mai putut fura direct, ci a delegat companii private ca să lucreze în locul lui. Cele mai multe companii din Croația sunt de stat. Astfel, un director prins, va fi demis de ministrul respectiv, care va spune că a fost o rușine, că nu se va mai întâmpla așa ceva în timpul mandatului și nimănui nu îi pasă, toată lumea uită că acel director a fost numit de acel ministru, care a dat ordinul verbal să organizeze o licitație și să obțină banii!”, a spus Minur Podumljak.

În România, se ridică un nou pericol: angajările fictive, pe proiecte europene

La conferința Expert Forum a participat și procurorul DNA, Paul Dumitriu, cel care a instrumentat dosarul „Trofeul Calității” și în urma căruia fostul premier Adrian Năstase a obținut o condamnare. Reținem din intervenția lui Dumitriu că, în prezent, se ridică o nouă problemă.

„În practica DNA a ultimilor ani s-a conturat și o variație a angajărilor fictive, nu în instituții publice, ci în cadrul instituțiilor de finanțare cu fonduri europene. Ca exemplu: anumiți politicieni care influențează decizia funcționarilor publici implicați în acordarea de contracte finanțate din fonduri europene, iar după ce o anumită firmă câștigă respectivul contract i se impune angajarea în cadrul proiectului a unui număr de persoane, care nu prestează nici un fel de activitate în cadrul proiectului, ci sunt recompensate pentru activitățile prestate pentru partidul politic”, a spus Paul Dumitriu.

Ucraina a început lupta anticorupție cu arestarea… procurorilor și judecătorilor!

Poate că prezența cu cel mai mare impact la conferința Expert Forum a avut-o directorul organizației similare a DNA din Ucraina, NABU. Artem Sytnyk a precizat că urmărește cu interes experiența românească și a oferit câteva exemple din anchetele aflate în desfășurare în Ucraina, țară, după cum știm, aflată în război cu Federația Rusă. Corupții ucraineni nu au ezitat să afecteze nici sistemul de apărare al propriei țări!

„În anul 2014 a avut loc Revoluția Demnității din Ucraina, în urma căreia au apărut noi instituții, care și-au trasat drept scop lupta anticorupție. După schimbarea regimului politic, după Maidan, a fost luată decizia de a înființa un organ care se ocupă de acțiunile frauduloase ale persoanelor aflate în funcții de rang înalt. Biroul a fost înființat la presiunile societății civile din Ucraina și ale partenerilor externi, întrucât clasa politică nu avea nici o intenție de a înființa o astfel de instituție. Biroul a fost înființat oficial în aprilie 2015, iar funcția de director a fost ocupată în baza unui concurs deschis. În decembrie 2015 au fost inițiate primele investigații pentru că presiunea era destul de mare, oamenii așteptau rezultate. Persoanele care fac obiectul investigațiilor noastre sunt membri ai Parlamentului, Guvernului, procuraturii… Până în prezent, au fost reținuți peste 20 de judecători, peste 20 de procurori, precum și un număr important de conducători de instituții de stat. (…) În prezent, sunt investigați 400 de funcționari publici de rang înalt, iar 100 sunt legați direct de corupție în formă mare. Prejudiciul constituie aproximativ patru miliarde de euro, cauzat prin intermediul unor scheme frauduloase. Cea mai mare parte a acestor resurse a mers spre finanțarea partidelor politice. Prin intermediul acestor sume, erau plătiți deputații pentru a influența diverse legi în Parlament. (…) Astăzi, în Ucraina, sunt peste 3.000 de instituții de stat, mare parte dintre acestea sunt strategice și dispun de sume mari de bani din bugetul de stat. Cele mai multe fraude s-au depistat în instituțiile din domeniul militar, energetic și transporturi. (…) Cel mai mare dosar de corupție, inițiată de un membru al Parlamentului și care a creat o organizație infracțională în  care au fost implicate 25 de persoane. Schema era în domeniul gazului, prin care trei instituții de stat vindeau gazul la un preț foarte mic, iar intermediarii vindeau la consumatori la prețuri mult mai mari. Suma prejudiciului total a fost 3 miliarde de grivne. Schema a fost girată de fostul șef al Serviciului Fiscal din Ucraina, care a fost arestat. O parte din bani au ajuns la un grup de parlamentari. (…) Până în prezent, am reușit să lichidăm peste 30 de scheme frauduloase din companiile de stat. Cunoașteți cu toții că în Ucraina are loc un război, o agresiune din partea Federației Ruse, dar, din păcate, avem probleme și în sectorul militar. Recent, obiectul unei investigații au făcut reprezentanții unei uzine de tancuri, suma furtului s-a ridicat la 30 milioane de grivne. Nu putem doar cu arestări să rezolvăm aceste probleme. Problema poate fi rezolvată prin reglementări legislative și prin licitații și privatizări deschise în aceste companii de stat, însă ne confruntăm cu o rezistență foarte puternică, lucru care se întâmplă și în România, pentru că urmărim evenimentele de aici”, a spus Artem Sytnyk.

(Paul Dumitriu, DNA – stânga; Artem Sytnyk – Ucraina, dreapta)

Președintele Expert Forum: „În România apare un nou job – șeful de partid, care colectează bani”

Sorin Ioniță, președintele Expert Forum, a tras un semnal de alarmă privind noua „modă” care se instalează în mediul politic românesc, în strânsă legătură cu domeniul privat pe care, literalmente, și l-a subjugat. Ioniță explică un „secret al lui Polichinelle”, considerând, pe bună dreptate, că autoritățile ar trebui să se aplece și asupra liderilor de partid care „confundă” viramentul în conturile de partid spre buzunarele personale.

„Să zic că în 75% din țară, scot Bucureștiul, municipiile mari reședință de județ, aceste județe de tip „grill chicken”, există o nouă profesie: cea de baron local, de care vorbim de atâta timp, de lideri de partide de filiale locale – nivel local, județean, pe care i-am ignorat mulți ani de zile. Este foarte greu să distingi între ce adună omul pentru buzunarul lui și ce adună pentru partid. De multe ori credem că aceste fonduri finanțează partide, campanii electorale. Parțial, da. Dar, avem din ce în ce mai multe semne că foarte mulți bani pentru care el se duce în județ la operatorii economici și zice de partid, cei mai mulți bani rămân în buzunarul lui. De fapt, este o cazuistică de țară în curs de dezvoltare, o lume semi rurală de secol XIX, în care un lider politic stăpânește mediul economic privat. Dă un ordin și firmele se aliniază și încep să doneze la partid, sumele acelea le vedem, dar probabil donează mai mult oamenilor individuali, liderilor de partid și se folosesc o parte din bani pentru campanii, dar, până la urmă, se conturează o nouă profesie. Eu pot să fiu lider de partid local, m-am pus în fruntea filialei, fac o campanie sau două, pot nici să nu câștig, am un partid de mâna a doua, dar m-am făcut om din două campanii și m-am retras! Este un job foarte interesant, de a fi lider local și de a aduna bani. Granița aceasta fluidă dintre public și privat o vedem prin țări din lumea a treia. Cred că ar trebui să fim din ce în ce mai atenți la acest job. Autoritățile se uită pe finanțări, dar campaniile sunt în altă parte, viața e în altă parte, în buzunarul acestor lideri. Este o concluzie preliminară a raportului nostru, foarte multă politică se face prin buzunarul privat al liderilor de partid”, a spus Sorin Ioniță.

În România se pune la cale depistarea donatorilor fictivi

Directorul Departamentului de Control al Finanțării Partidelor Politice și a Campaniilor Electorale din cadrul Autorității Electorale Permnente, Toma Costreie, a explicat că există partide politice care nu își desfășoară activitatea la sediul declarat și, prin urmare, amenzile nu sunt o soluție. Totodată, din experiența celor două campanii electorale de anul trecut, se ridică noi probleme, cum ar fi donatorii fictivi și, în acest sens, Costreie dorește colaborarea cu foștii săi colegi de la ANAF.

„Sunt partide… o să folosesc un termen mai puțin fericit: fantome! Sunt înregistrate ca atare, dar nu funcționează niciodată la sediu, nu știm unde sunt, sunt amendate an de an și nu se întâmplă nimic. Trebuie să vedem și partea cealaltă a monedei: ce se întâmplă în viața politică. Cred și sper în continuare că legea va suporta niște îmbunătățiri, inclusiv pe această zonă de reprezentare, să fie clar dacă este permisă o astfel de finanțare sau nu. Poate o să ne considerați de modă veche, dar, în continuare cred, că este foarte dificil ca pe baza unui singur și a unui buletin atașat acelui mail să identifici dincolo de orice dubiu că persoana care a emis acel mail este și cea care a donat… În măsura în care legislația va veni cu o clarificare și sperăm, una din solicitările noastre clare este să reglementăm acest domeniu, dacă este în regulă sau nu este în regulă, dar să se stabilească care este tratamentul pe care urmează să îl aplicăm, dar, la momentul acesta, din păcate, este foarte puțin reglementat. Atunci, neavând suficiente argumente și apărând mai multe argumente în favoarea stopării acestei rambursări, noi am considerat că acest mecanism de colectare nu este unul în conformitate cu legea. (…) Pentru alegerile locale, total competitori, întregul palier politic, avem undeva la 46 milioane lei. Sursele de finanțare declarate (vom vedea în controlul de fond dacă așa și este), vedem în procesul de rambursare o depunere a cererii, însoțită de documente justificative. Urmează să vedem la sediile de partid cum au fost înregistrate toate documentele. Este un control mai amplu, pe care sperăm să îl finalizăm la sfârșitul acestui an pentru primele două partide parlamentare. În ceea ce privește nivelor sumelor cheltuite la alegerile parlamentare, au fost undeva la 42,7 milioane lei, pentru toți competitorii. Numărul candidaților independenți a fost mult mai mic decât la alegerile locale. În ceea ce privește cadrul legislativ, consider că la acest moment este destul de riguros, restrictiv, dar mai puțin înțeles de competitorii electorali. Strategia noastră nu este aceea de a fi sancționatori și răi, ci de a îndruma și a coopta formațiunile politice în acest demers, pentru a se alinia de bună voie la prevederile legale și dacă nu reușim, atunci să apară sancțiuni semnificative. (…) Sancțiunile sunt destul de mari pentru un candidat independent, poate sunt insuficient de mari pentru o formațiune politică. Legislația trebuie să facă o distincție între aceste două forme de competiție electorală. Forța financiară a unui candidat independent niciodată nu se va ridica la nivelul unei formațiuni politice și sancțiunile ar trebui să fie diferențiate. (…) Vom avea nevoie și de colaborarea cu alte instituții. O mare parte a finanțărilor din campania electorală a reprezentat-o donațiile de la persoanele fizice. Nu putem stabili cu exactitate dacă acea persoană a și avut de unde să doneze sau este un donator fictiv. Dar, prin extinderea controlului și prin colaborarea cu ANAF, am putea identifica dacă acea persoană are, efectiv, venituri. Să nu avem surpriza că un donator nu are nici un venit și a donat o sumă considerabilă unei formațiuni politice. Este o temă de control pentru intervalul imediat următor”, a spus Toma Costreie.

„Suntem britanici, ne adaptăm mai greu la realități” 

Ne-am fi așteptat ca Occidentul să reprezinte calea de urmat, numai că din experiența britanică, prezentată de Peter Wardle, fost președinte al Comisiei Electorale din Albion, înțelegem că, în stilul umorului britanic, situația a fost similară statelor de pe continent: a fost nevoie de un scandal pentru ca reglementarea în domeniul finanțării partidelor politice să fie adoptată!

„În sistemul britanic, există o relativ redusă finanțare publică pentru partidele politice. Deci, ceea ce se întâmplă în alte țări este diferit față de Marea Britanie. Nu a fost nici o reglementare până în anul 2000 în Marea Britanie. De la mijlocul secolului al XIX-lea a fost o reglementare pentru candidați, pentru că ei erau cheia atunci în campaniile electorale și au avut acest statut până după cel de-al Doilea Război Mondial. În anii 1950, 60 și 70, cheltuielile de partid au devenit semnificative și, fiind britanici, ne-a luat mult timp să ne adaptăm la realitate. La sfârșitul anilor 1990, fără presiuni externe sau UE, Consiliul Europei, care să insiste că Marea Britanie trebuie să se ralieze la legile internaționale, a fost nevoie de un scandal intern pentru a determina introducerea reglementărilor legislative. Atunci, au fost mari îngrijorări legate de sursa banilor care ajung la partide, în special donațiile de peste mări și faptul că persoanele care finanțau partidele și candidații primeau ceva în schimb. Așadar, într-un stil tipic britanic, scandalul a pornit de la un parlamentar care a adresat o întrebare în Parlament, dar, la o scară mult mai mare, a fost cel puțin un exemplu, faimos, o donație de un milion de lire către un partid de guvernământ, interpretată ulterior ca un favor pentru schimbarea unor politici. În final, scandalul pornit de la acea donație a făcut ca partidul să returneze banii. Legislația, așadar, a apărut în anul 2000 și partidele, care, în precedent, erau asociații private, au devenit publice. Era pentru prima dată când se întâlneau cu reglementări clare, care au fost adoptate la scurt timp după ce Tony Blair a devenit prim-ministru, când încă era văzut ca un tânăr reformator (cât de mult s-au schimbat lucrurile…) și partidul său a reformat acest domeniu. Ministrul care a aprobat legislația s-a asiderat de consensul între partide. Din anul 2000, nu a mai existat nici o posibilitate de modificare a acestei legislații, care se învechește, a fost scrisă înainte de apariția mediului online, acum o parte importantă a colectărilor din timpul campaniilor electorale. Intențiile de modernizare a legislației au fost dificile, pentru că partidele sunt polarizate, nu există o solicitare serioasă din societatea civilă. În principiu, partidele trebuie să fie înscrise în Comisia Electorală, nu se permit donații din surse externe, dar nu există un plafon, o limită de donații pentru partide. Cheia sistemului britanic este maxima transparență. Dacă îi dai unui partid două milioane de lire este legal, dar este public și toată lumea vede că ai dat această sumă, cine ești și pot vedea consecințele și implicațiile. Raportările se fac la fiecare trei luni cu privire la donațiile pe care le primesc. Donațiile mici, anual. Aceste informații sunt pe site-ul Comisiei Electorale”, a spus Peter Wardle.

O altă prezență interesantă a fost cea a Oleksandrei Ustinova, din Ucraina, membru în Consiliul de Administrație al Anticorruption Center din Ucraina, care a detaliat cazul furtului din uzina de tancuri prezentat de Sytnyk și despre care vom afla mai multe în cadrul unui viitor interviu cu Ustinova, care a fost amabilă să îl acorde pentru TOMIS NEWS. Numele său se leagă de lupta anticorupție în Ucraina, o figură emblematică a opoziției la adresa președintelui Petro Oleksiiovici Poroșenko.

Bulgaria: Oligarhii acaparează aparatul de stat

Stefan Koroboev a fost reprezentantul din Bulgaria (analist la Economic Program of the Center for the Study of Democracy in Bulgaria), care a explicat că trendul anilor 2016 – 2017 în țara vecină este reprezentat de creșterea tot mai mare a influenței rețelelor de oligarhi care acaparează aparatul de stat. De asemenea, potrivit lui Koroboev, investigațiile criminale sunt ineficiente datorită numărului limitat de condamnări în cazurile de corupție. De asemenea, rolul finanțării europene în domeniul public are un impact tot mai mare în Bulgaria, care are ca efect creșterea dependenței companiilor private de fondurile europene, ceea ce, inerent, duce la creșterea corupției din administrația publică și la care se adaugă lipsa cunoștințelor de investigare a neregulilor.

Moldova: stilul sovietic de abordare nu a murit 

Țara soră, Republica Moldova, a fost reprezentată de Nicolae Panfil, din partea Promo LEX Moldova, un ONG axat pe ceea ce este surprinzător: transparența în spațiul politic. Potrivit lui Panfil, stilul sovietic de abordare încă domină, în contextul în care ceea ce se stabilește în spațiul public nu are nici o legătură cu ceea ce votează Parlamentul.

„Principala sursă de finanțare a partidelor, ca și în alte țări, sunt donațiile, care pot fi în bani sau în formă de bunuri, servicii. Limita donațiilor este un subiect care a încins societatea mult timp. În procesul de promovare a legii privind finanțarea partidelor politice, grupul de lucru a venit cu o propunere care spunea: partidele politice pot primi donații în limita a 20 de salarii medii pe economie de la persoane fizice și 40 de salarii medii pe economie de la persoane juridice. În Parlament s-a întâmplat o minune și fără multe explicații s-a înmulțit această cifră cu 10, respectiv 200 și 400 de salarii medii pe economie… circa un milion de lei și, respectiv, două milioane lei, care pot fi oferite partidelor ca donații, sume exorbitante”, a spus Nicolae Panfil.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*