Marcăm „anul Ovidius” printr-o bătaie de joc administrativă de proporții istorice: statuia poetului latin este evaluată la… 2,56 lei!

Un pachet de gume de mestecat. Este echivalentul în preț al valorii statuii poetului latin Ovidius Publius Naso, pe care anul acesta îl serbăm la Constanța, la 2.000 de ani de la moartea sa.

Alături de Horatius și Virgilius, Ovidius este unul dintre clasicii literaturii latine și fostul Tomis, azi Constanța, împărtășește anul omagial cu Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila, unde poetul s-a născut în 43. Î.Hr. Dincolo de evenimentele culturale organizate de Primăria Constanța, Ovidius este fixat în mentalul constănțenilor prin statuia din piața care îi poartă numele.

„Sub astă piatră zace Ovidiu cântărețul / Iubirilor gingașe răpus de al său talent / O, tu ce treci pe aicea și dacă ai iubit vreodată / Te roagă pentru dânsul sa-i fie somnul lin”, este textul de pe soclu care însoțește chipul poetului, concentrat la eterna sa fantezie creatoare.

Dacă am întreba orice constănțean cam la ce sumă ar fi evaluată statuia lui Ovidius, nu am fi primit un răspuns clar, dar cu siguranță cifrele ar fi de zeci sau sute de mii de euro, pentru că statuia nu reprezintă doar un om istoric, ci este în sine o porțiune de istorie. Surpriză! Statuia lui Ovidius este evaluată la… 2,56 lei în actele Primăriei, mai exact în lista de inventar a sculpturilor orașului! Ce-i drept, Guvernul a „scumpit-o”, la 14,80 lei, în contextul în care bustul lui Vasile Pârvan (an 1958) de pe bd. Tomis (lângă Hartă) este evaluat la 80.000 lei, statuia lui Mihai Eminescu (an 1934) de pe faleza Cazinoului la 500.000 lei sau statuia „Sburătoare” (an 1970) de la Clubul Elevilor – 30.000 lei.

Situația este confirmată de un nume cu greutate al Constanței, fostul consilier local prof. univ. dr. Valentin Ciorbea.

„Este o situație dramatică în România… cred că sunt sute de mii, dacă nu milioane, de piese din muzee care nu au fost evaluate de ani și ani de zile! Primăria are niște acte contabile și cine știe cine Dumnezeu acum 50 de ani, oricum evaluarea a fost înainte de 1989, a trecut evaluarea așa… 14,80 lei și 2,56 lei… Trebuie cineva în țara asta să facă o lege prin care să se evalueze și să se catalogheze la nivelul actual valorile poporului român! Trebuie alocați bani la muzee și așa mai departe. A fost și pentru mine un mare șoc! (…) Situația aceasta valorică este o rușine pentru noi, dar nu este specifică doar pentru Constanța, eu am luat exemplul Constanței ca să trag un semnal de alarmă, dar este o situație generală, în toată țara!”, a spus prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, pentru TOMIS NEWS.

Într-adevăr, situația este generală. Circul a început odată cu HG 904/2002, privind „atestarea domeniului public al județului Constanța, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Constanța”, o bătaie de joc marca prim-ministru Adrian Năstase, care a pornit, cu prilejul adoptării HG, un val de procese în instanțe, adevărate scandaluri pe terenuri, imobile și tot soiul de proprietăți, între stat și cetățeni. Modificată de încă opt ori din 2002 și până azi (ultima pe 30 iunie 2017), HG 904/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial printr-o șmecherie procedurală, doar textul unic, însă anexele, adică exact conținutul important, fiind „publicate ulterior”. Situația a contat enorm în procesele despre care am vorbit mai sus și, dintr-un astfel de litigiu, reținem că o instanță de judecată a punctat următoarele: „Potrivit practicii editoriale a Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, anexele care fac parte integrantă dintr-o hotărâre publicata anterior sunt publicate într-un monitor purtând numărul celui în care a fost publicată hotărârea (fără anexe), mențiunea „bis” și aceeași dată de publicare, chiar dacă această operațiune tehnică are loc ulterior. În cauză, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.686 din 17 septembrie 2002 a fost publicată H.G. nr.964/2002 conținând un articol unic. Concluzia se impune și în raport cu faptul că precizarea referitoare la publicarea ulterioară a anexelor și utilizarea a două monitoare oficiale ar fi fost inutile dacă respectivele anexe s-ar fi publicat la 17 septembrie 2002 odată cu hotărârea Guvernului din care acestea fac parte integrantă”.

Prin Hotărârea nr.1306 din 27.12.2012, pentru modificarea şi completarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 904/2002, semnată de premierul de atunci, Victor Ponta și contrasemnat de ministrul de atunci al Dezvoltării, Liviu Dragnea, s-au adus completări la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Constanţa, din care reținem că, de exemplu, mormântul pictat Hypogeu nu are nici o valoare de inventar și nici terenul aferent de 514 mp.

Alt exemplu: casa paznicului de la complexul rupestru Basarabi este evaluată la puțin mai mult de jumătate (29.513 lei) față de evaluarea întregului ansamblu (46.195 lei)!

Instalat ca prefect la sfârșitul lunii noiembrie 1878, Remus Opreanu a înființat „Comitetul pro Ovidius”, în scopul strângerii de fonduri pentru ridicarea statuii poetului latin. Primăria Constanța a oferit un împrumut de 20.000 lei, o tombola a mai strâns 1.841 lei și, până în septembrie 1884, când statuia sculptată de italianul Ettore Ferrari a ajuns la Cernavodă, se strânseseră 15.625 lire, la care s-au adăugat 6.000 de lire din bugetul Ministerului Instrucțiunii Publice, așadar un total de 21.625 lire, 3.841 lei și 1.000 franci, sumă insuficientă și s-a organizat încă un bal pentru ca statuia să fie depozitată în Portul Constanța. Până la finalizarea monumentului au mai trecut trei ani, perioadă în care Remus Opreanu și premierul de atunci, Mihail Kogălniceanu, s-au contrat pe tema amplasamentului. Primul voia în piața în care se află și acum, al doilea pe malul mării și era dispus să vândă Primăriei Constanța un teren la preț modic, tocmai în acest scop. Disputa a fost câștigată de Opreanu și marea sărbătoare a inaugurării statuii a avut loc la 18 august 1887. În octombrie 1916, trupele bulgare au intrat în Constanța și, dornici de jaf, distrugere și răzbunare, au vandalizat statuia, fiind trasă de pe soclu de bivoli și trântită la pământ. Intervenția germanilor a salvat statuia lui Ovidius. Repoziționarea cu spatele la Primărie (actualul sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța) s-a făcut cu prilejul unor lucrări de reabilitare, în 1922.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*