INTERVIU La SRI ca la „Doi și-un sfert”? Colonel (r) SRI, Dedu: „Este paranoia puterii! Cine are putere uită de legislație. Serviciul știe că povestea clasificării limitează controlul public”

„Instituție complet reformată, distanțată de imaginea de început, cu un prestigiu profesional consolidat în fața partenerilor externi și a beneficiarilor interni, SRI a înțeles că un brand puternic și o imagine corectă asupra activității sale întrețin un scor ridicat al încrederii cetățenilor, favorizează sprijinul populației în îndeplinirea misiunilor sale și atrag resursă umană profesionistă” – Monografia SRI, editura RAO, București, 2015, pag. 335

DNA l-a pus, luni, sub învinuire pe şeful Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul MAI, Rareș Văduva, întrucât „șefi ai serviciului secret al MAI au cerut clasificarea unor informaţii şi înregistrarea unor acte în categoria documentelor secrete de stat ale D.I.P.I pentru a ascunde o deturnare de fonduri”. Potrivit DNA, actualul dosar este unul disjuns din dosarul „Limuzina”, în care fostul vicepremier Gabriel Oprea este acuzat de abuz în serviciu, pentru că ar fi dispus alocarea a 410.000 lei pentru fondurile operative ale serviciului secret, bani pe care i-a utilizat apoi pentru achiziţia unei limuzine de lux Audi A8, „pentru folosinţa personală şi exclusivă”, dar şi pentru cumpărarea unei cabine de duş cu jacuzzi, a unor canapele şi a unui televizor pentru cabinetul său de ministru. Procurorii DNA arată, deci, că cei din conducerea D.I.P.I. au făcut în aşa fel încât „limuzina” şi „jacuzzi-ul” să fie încadrate la categoria „secret de stat”, chiar dacă „divulgarea lor nu ar fi fost de natură să producă daune securităţii naţionale”.

Acte înregistrate ca documente secrete, probe, bani, abuz în serviciu, putere, câmp tactic, interceptări, legislație, serviciile secrete parcă au luat-o razna și avem impresia că trăim într-un film de la Hollywood, unde securitatea națională merge bine ca slogan, însă lucrurile au scăpat, literalmente, de sub control. Anunțul de luni al DNA ar putea avea și alte consecințe. Înregistrarea unor documente incriminatorii în acte secrete de stat este ilegală, însă cine le poate verifica dacă, tocmai, sunt secrete? Se pare că fostul „doi și-un sfert” nu ar fi nici primul și nici ultimul serviciu care utilizează această procedură pentru ca opinia publică să nu știe ce se ascunde în spatele cortinei.

DeduStudiul nostru de caz se axează pe situația col. (r) Ion Dedu (FOTO), cel care a reușit o unică performanță în ultimii 26 de ani: a fost „expediat” din SRI, serviciu cu care s-a luptat până la Înalta Curte de Casație și Justiție! A pierdut procesul intentat lui George Maior, Dumitru Cocoru, Florian Coldea și lui Aurelian Țolescu, practic conducerea SRI, alături de alte două unități militare, însă mărturiile sale atât dinainte de proces cât și din timpul procesului sunt stupefiante, mai ales dacă punem în balanță situația lui Văduva.

 

Dedu a fost, pentru o perioadă, reprezentant al SRI la Bruxelles, iar pentru că a reclamat nelegalitățile legilor Big Brother s-a trezit cu… consemnare la domiciliu timp de 9 zile – pedeapsa privativă de libertate ABROGATĂ la data aplicarii ei – și, ulterior, trecerea în rezervă, măsură luată la nouă luni după ce s-ar fi constatat „abaterile disciplinare”.

Abuzuri în serviciu, instituții ale statului firave, lacune legislative, interceptări, Justiție, despre acestea dar și despre multe altele col. (r) Ion Dedu a fost amabil să ne relateze în cadrul unui amplu și unic interviu:

Reporter: Haideți să vorbim despre această „consemnare la domiciliu”, de unde a început toată povestea… Are SRI astfel de practici?

Dedu: Este o privare de libertate. Am pățit-o eu, nu știu dacă mai sunt și alții. Am mai adresat întrebări la MApN, care mi-au spus că nu se mai aplică și, cu toate astea, eu am pierdut… Am fost primul din România care a spus că SRI face interceptări ilegale pe drept comun. Apoi, la Parlament, când a avut UNJR o conferință mare, unde SRI bineînțeles că nu a venit, am spus din nou lucrurilor și mai clar. Evident, ceea ce poți, că sunt și secrete de stat și trebuie să îi apăr și pe oameni și pe mine, nu? (…) Ei nu puteau să mă sancționeze cu alte sancțiuni, că avertismentul/mustrarea era prea slab, degradarea nu se putea că eram eliberat din funcție. Am avut 50 de pagini în recursul meu, un fel de doctrină juridică (râde – n.r.), plus că a fost o interpelare a unui parlamentar pe subiectul acesta pentru premierul de atunci (Victor Ponta – n.r.) și ministrul Justiției. Nimeni nu a dat un răspuns. Nu a răspuns Cazanciuc, s-a trimis la CSM și CSM a făcut un răspuns de 20 de pagini, în timp ce aveam recursul. CSM, conform legii, nu poate să se pronunțe pe cauze aflate în rol și s-a pronunțat, în baza unei interpelări, fără să fiu consultat, lucru grav, pentru că au scris lucruri acolo și dădeau soluții! Doamna Livia Stanciu era membră în CSM, ca și ministrul Justiției…

RĂSPUNS MAPN:

mapn

 

Reporter: Dacă voiați să mergeți duminică la biserică?

Dedu: Da! Sau să mă plimb în oraș cu copilul. Eu trebuia să sun să îmi dea cineva o aprobare, cum este acum pe arestul la domiciliu, dar arestul la domiciliu a apărut în 2014! În România, în 2009, nu exista arestul la domiciliu, care trebuia băgat în Noul Cod după tehnica italiană. În 2010, am luat această consemnare, cum era înainte. În Constituție, la art. 23, lit. 13, se zice că „Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală”!

cons

Reporter: Ce v-au răspuns cei doi președinți?

Dedu: Am scris și președinților, fostul (Traian Băsescu – n.r.) și actualul (Klaus Iohannis – n.r.), ei trebuia să analizeze ideea de consemnare, pe care nici instanțele nu au luat-o în calcul. Nu s-a discutat niciodată! Consemnarea a durat 9 zile, inclusiv sâmbăta și duminica, care sunt zile libere, stipulate în Constituție, chiar dacă ești militar, doar dacă nu cumva ai misiuni. Privarea de libertate e mult mai groasă… (…) În mod normal, ei (cei doi președinți – n.r.) trebuia să sesizeze Parchetul pentru lipsirea de libertate, să facă o anchetă. Nu a făcut nimeni! Cum adică, prin legi sau norme interne, Serviciul încalcă drepturi și libertăți și domnul George Maior ajunge ambasadorul României, în America, cel mai democratic stat și cu constituția pe drepturile omului cea mai relevantă? (…) Pișcociu (consilierul de stat Cristian Gabriel Pișcociu – n.r.) spune că nu are competență președintele, ceea ce e grav! El e comandantul suprem! Atunci, SRI e liber în România! Pe legea forțelor armate spune că Armata e prima, iar serviciile sunt subsidiare, Constituția prevede totalitatea forțelor armate (Armata și serviciile), iar președintele României este președintele CSAT, deținând astfel securitatea și apărarea națională!

pis

Reporter: Ce v-au reproșat când au luat această măsură? Sunteți în consemnare pentru că… de ce?

Dedu: Pentru că am avut nu știu ce abateri grave, pe care le-au constatat în 2009. Ei trebuia să aplice această sancțiune în termen de 30 de zile, nu după 9 luni! Să zicem că eram vinovat de o groază de lucruri, da? Au constatat și m-au eliberat din funcție și după 9 luni au dat sancțiunea de consemnare! După alte analize, pe care eu nu le-am avut… Judecătorul de la Curtea de Apel a constatat că am fost reținut la domiciliu și, cu toate astea, a spus că nu contează legalitatea emiterii actului, ci aplicarea lui! Cel de la ICCJ a spus că nu mi s-a aplicat sancțiunea cu arestul pentru militari, nu consemnare, pentru că nu eram militar, eram ofițer SRI! Ei nu au înțeles că ofițerul e categorie, ca și subofițerul… Vi se pare că e o Justiție normală? (…) Consemnarea a fost scoasă din România, pentru că nu puteau să existe două sancțiuni privative de libertate, una penală și una administrativă, care, ultima, era oricum ilegală! Adrian Năstase a abrogat arestul pentru militari, care a devenit consemnare în 1995, când s-a schimbat din arest în consemnare, dar conținutul a rămas același. În 1994, prin aprobarea CEDO, în România a fost aprobată cu rezervă, exact ca arestul pentru militari. Și-a acceptat această rezervă, trebuia, în primii ani după comunism, Armata să fie ținută cu arestul, dar după 10 ani s-a abrogat prin Constituție și prin legea lui Năstase. Deci, regimul Iliescu care a introdus-o, a scos-o tot regimul Iliescu, ca o ironie a sorții! E interesant pentru istorie… Măsura privativă de libertate, atunci, nu trebuia să depășească 15 zile, în 1994 arestul pentru militari era privativ de libertate, așa că eu ce să mai demonstrez? Dacă eu câștigam, Maior și ceilalți erau arestați! (…) Consemnarea mea a fost semnată de Dumitru Cocoru (adjunctul șefului SRI, trecut în rezervă în iunie a.c. – n.r.), dar cum în armată este conducere unitară, fără aprobarea directorului nu se putea da! Nu putea să dea cineva o măsură privativă fără aprobarea directorului, că el e răspunzător, ceilalți sunt cu delegare de competență.

Reporter: Există o legătură între consemnare și semnalele despre care ziceți că le-ați tras în privința interceptărilor?

Dedu: Da, da, da! Nu pare logic? Cam în toate istoriile, face omul ceva și i se instrumentează altceva… Acum sunt la CEDO, unde aștepți, nu știi ce fac, ei nu au contact direct.

Reporter: Ați semnalat fapte similare între procesul cu SRI și nebunia de azi dintre DNA și „doi și-un sfert”. Când se poate aplica „secretul de stat”?

Dedu: Procesul e public și toată lumea s-a mirat: cum Serviciul a lăsat să ajungă în halul în care să aibă un litigiu? Procesul e cu patru directori, da? Așa ceva nu s-a mai întâmplat în România în ultimii 26 de ani și, cu toate astea, nu le-a păsat, ceea ce înseamnă că sunt niște nemernici acolo. Deci, „câmpul tactic” eu știu ce sunt, sunt niște lepre și care știau că voi pierde în proces, chiar dacă mă duc. (…) Acum, la „doi și-un sfert” se zice că au secretizat acte cu cheltuieli, observăm, da? Acum, DNA e ofuscată că de ce au secretizat, iar asta dovedește că ei nu au acces la informații clasificate, decât în măsura în care le primesc! Nu când le cer! Atunci, nu au cum să desfășoare o anchetă! La mine, nu i-a mai ofuscat nimeni faptul că ordinul de eliberare din funcție și de consemnare au fost secrete de stat! Deci, tot nelegal! Nu ai cum să îi dai unuia sancțiune disciplinară privare de libertate și să ascunzi faptele, că legea interzice! Iată surpriză: DNA vine acum și spune chestia asta, dar, când a fost la mine, nu a spus nimeni nimic! M-a amuzat chestia asta… că se dă dreptate la tot ce-am spus eu în proces. (…) Pentru demiterea ăstuia de la „doi și-un sfert”, care este fost SRI-ist scrie că „pentru incompatibilități cu calitățile de integritate prevăzute de Guvern”, adică pe mine mă amuză, că nu am citit că la Guvern trebuie să fie niște calități, trebuie să fie o lege. Dar, „incompatibilități cu calitățile de integritate ale Guvernului” sau „incompatibilități cu funcția”, nu seamănă cu o frază provenită tot de la cineva din „câmpul tactic”? Când am auzit, am avut un deja-vu, eu am fost mutat pentru asta și eliberat din funcție. (…) Pentru ce-a făcut Gabriel Oprea, „doi și-un sfert” avea obligația să sesiseze și să îl oprească, conform legii! Nu avea voie să ascundă faptul că a cumpărat alea și alea… toți procurorii vor acuza toată filiera, că acolo e conducere militară și acolo se ia de sus în jos și o să-i ia pe toți! Nerespectarea unui ordin poate fi de natură penală în măsura în care nu încalcă legea, dacă e un ordin nelegal trebuie să te opui și să scrii un raport. Eu asta am făcut! Un raport!

Reporter: Concret, ce ați semnalat în privința interceptărilor și feedback-ul nu a fost unul eficient?

Dedu: Sunt și acum neconstituționale (interceptările – n.r.). Dacă ne uităm pe Ordonanța de Urgență pe care a dat-o madame Prună, vom constata că s-a făcut o pseudolegalitate Centrului Național de Interceptări a Comunicațiilor, unde scrie acolo că se înființează centrul. Ideea este că acest centru funcționează din 2002 în România, fiind înființat prin hotărâre CSAT. Practic, ce au făcut, au dat printr-o normă care va trebui aprobată de Parlament (probabil, va fi respinsă, după cum se semnalează prin respingerile din comisii) și care va produce efecte de la momentul publicării! Ce înseamnă? Se recunoaște Centrul Național de Interceptări a Comunicațiilor, despre care nimeni din presă nu a vrut să pună întrebări… se recunoaște nelegalitatea interceptărilor până la momentul Ordonanței! Acest centru face interceptări pe siguranță națională, conform legii. Fiind un sistem în cadrul SRI, face parte din patrimoniul și activele SRI, fiind bugetat de stat pentru activitatea SRI, da? Ne ducem la lege și vedem că activitatea SRI are caracter secret de stat, deci se ocupă strict pe legea 182, pe informații clasificate, adică siguranța națională. Informațiile vehiculate, interceptările video+voce+text, au caracter secret de stat, dar tot HG 585 spune că și echipamentele care prelucrează au nivelul cel mai ridicat al informațiilor prelucrate. Dacă sunt secrete de stat, cum oare pot procurorii, organele de urmărire penală, să solicite SRI informații clasificate? Judecătorii care puteau să cenzureze această anomalie nu au făcut-o pentru că nu au cunoscut-o, ca și cum necunoașterea legii absolvă pe cineva… avem o problemă de sistem! Procurorul ia interceptările, clasificate, dar fiind clasificate nu putea să facă justiție, urmărire penală! Procesul este public, transparent. CEDO spune că instituțiile trebuie să declasifice și nu au voie… Doamna Prună a lăsat accesul procurorilor la același sistem, dar care nu poate fi „spart”, un întreg, nu poți să zici când o informație e clasificată, când e neclasificată… Nimeni nu s-a întrebat dacă interceptările făcute acum după noua ordonanță au vreun temei de drept!

Reporter: SRI este autoritate în domeniul securității cibernetice în Ucraina. Îl recomandă activitatea din țară?

Dedu: Știți ce a afirmat Maior în 2009, într-o revistă? Că ar trebui „în interiorul SRI și în zona politică, parlamenară și guvernamentală, să dezvoltăm o formă de control mult mai eficientă asupra activității de informații, bazată pe o nouă filosofie a cooperării”… păi? Activitatea de informații trebuie să aibă mult mai mult control în zona politică, parlamentară și guvernamentală? Asta este o idee penală! SRI nu are treabă în politică, în Parlament! Dacă spui „în zona politică și parlamentară”, înseamnă că deja ai dezvoltat și trebuie să ai un control mult mai eficient, nu? Și mai zice de „emergența riscurilor la adresa securității cibernetice, unde un serviciu de informații poate fi eficient, SRI fiind autoritate națională în acest domeniu”! Nu ne sperie cuvintele astea? În aprilie 2009, scria în revista Intelligence, care este editată de SRI, că SRI este autoritate națională în domeniul securității cibernetice, iar în 2015 vine CCR și spune că respinge legea securității, ca neconstituțională și spune că SRI nu poate fi niciodată autoritate națională de securitate cibernetică! Nu au lege nici pe interceptări și nici pe securitate cibernetică, dar ei fac în continuare! Avem aici dovada crasă a încălcării legii de SRI, că nu s-a aprobat nici o lege în România și nici un organ al statului nu s-a sesizat să facă o anchetă ca la „doi și-un sfert”! (…) Ei (SRI – n.r.) nu au legea care să le permită să desfășoare activități de securitate cibernetică, mai mult noi facem pentru Ucraina activități! SRI este autoritate în zona aia! Ne putem trezi la un moment ca totul să fie nul de drept și să fie o mare problemă internațională! Americanii nu verifică faptul că noi nu avem legi, bine ei știu că nu avem, dar ne lasă special, e un șantaj. Gândiți-vă că intră pe calculator, cum a fost cu cei doi evrei, da? Păi, SRI trebuie să o facă, dar dacă nu are lege o face ilegal, nu? Trebuie să aibă competențe prin lege să facă aceste activități de intrare în calculatoare!

Fostul director al SRI, George Maior – revista Intelligence, editată de SRI, anul 6, nr. 15, martie – aprilie 2009, pag. 4:

maior

Reporter: Cum se „pupă” interceptările cu prevederile legale?

Dedu: E mult mai nasol acum, pentru că înainte era mai clar cu activitatea de interceptări, acum sunt băgate pe sub „tehnici de supraveghere” și definiția e mult mai diluată. Au definit în Codul de Procedură Penală. Interceptările se referă la confidențialitatea comunicărilor și a comunicațiilor, care sunt inviolabile. (…) Înainte, era situația de siguranța națională și imediat se dădea autorizația, acum există noțiunea de mandat. Iar e o șmecherie, pentru că înainte era o diferențiere: autorizarea o dădeau procurorii, se duceau la judecătorii și ei aprobau sau… dar, aprobau, că nimeni nu a respins în general. Când e vorba de mandat de interceptare, situația e pornită de la SRI, pentru că mandatul e pe siguranță națională. SRI solicita procurorului general, procurorul analiza și se ducea la ICCJ și judecătorul accepta. Era o separație pe denumirea oficială a unui act. Eh, acum noțiunea e doar de mandat de supraveghere. Au găsit „câmpul tactic” o exprimare în care să fie un pic ascunsă treaba. Ar fi o problemă de discutat: separația este și acum, mandatul pe siguranță națională și pe cel pe drept comun e altul, sunt activități diferite. Cel pe drept comun ține de tot ce înseamnă incriminarea pe Codul Penal. Când vrei să iei pe siguranță națională, securitate națională, ea trebuie să fie corespondentă cu prevederile legii 51, de la lit. (a) până la (l). (…) Și aici e o altă tâmpenie, că legea spune așa: un mandat de supraveghere se solicită în momentul în care ai eliminat toate celelalte mijloace de probă și, atunci, ultima soluție e interceptarea. Legea nu conferă decât la momentul în care în interior se stabilește printr-un document că există riscul unui caz de spionaj, de exemplu. Dacă nu există, nu poate să facă solicitarea de mandat! Dacă trec peste pașii ăștia, încalcă legea, așa că trebuie să verifice cineva. Problema e că dacă vrea să verifice cineva ne lovim de situația actuală: procurorul nu are acces la documente clasificate! Conform legii, el nu lucrează cu informații clasificate! Nimeni nu a sesizat în legislația românească că procesul penal începe de la urmărirea penală și până se termină procesul și aici intră procurori, judecători, organe de cercetare penală. Partea judiciară are un caracter public, nu de secret de stat, e ilogic să lucreze cu documente clasificate și nu ar mai fi un proces echidistant și, atunci, iată că ce se întâmplă acum la „doi și-un sfert” mă bucură că arată situația din România a modului în care pot acționa organele de forță ale statului. (…) SRI poate să facă aceste interceptări doar când sunt amenințări la siguranța națională, da? Arătați-mi mie câte amenințări au fost în România? Ne putem o întrebare cheie: cât de legale au fost toate solicitare de supraveghere, atâta timp cât în instanță nu a fost o sentință dată pe o amenințare la siguranța națională? Amenințările nu sunt infracțiuni, pentru că dacă ar fi infracțiuni nu s-ar ocupa SRI, iar de documentarea infracțiunilor se ocupă Parchetul! Atunci, toate amenințările au un corespondent într-o posibilă infracțiune, adică spionajul poate avea corespondent în infracțiunea de trădare. SRI poate să informeze o posibilă problemă care ține de o infracțiune, dar documentele către Parchet sunt clasificate și așa au voie procurorii să aibă acces la informații, la primire de informații. Au voie să vadă, dar nu au voie să le folosească! Conform legii, desecretizarea se face prin Hotărâre de Guvern… avem o întreagă anomalie!

Reporter: Mijloacele de probă pot fi clasificate? Dedu vs. SRI seamănă cu DNA vs. „doi și-un sfert”?

Dedu: Mijloacele de probă în România nu pot fi clasificate deloc, pentru că legea nu prevede asta. Dacă ar fi clasificate, nu ai mai putea să ajungi la probă și normal că legiuitorii nu au avut acces la ele. În procesul meu, am avut șansa să câștig ca mijloc de probă interogatoriul. Interogatoriul meu s-a bazat pe interogarea celor patru directori. Mi-a aprobat judecătorul de fond, am făcut interogatoriul, le-a aprobat judecătorul și, interesant, le-a trimis și lor, care trebuia să fie chemați să răspundă în fața instanței la întrebările mele! A trimis întrebările și băieții au scris răspunsurile și au secretizat interogatoriile și nu le-au mai depus! Am pierdut fără ca aceste interogatorii să fie văzute și de mine, iar judecătorii au zis că le-au văzut ei. Conform legii, emitentul înscrisului sau mijlocului de probă am fost eu, iar mijlocul de probă nu poate fi clasificat! Și eu nu am avut acces la așa ceva. Acum DNA vine și spune că „doi și-un sfert” a clasificat ilegal!

Reporter: Anomaliile acestea ce „sursă” au? Este incompetență, este rea-intenție, este…

Dedu: Este paranoia puterii! În momentul în care cineva are putere uită și de legislație, iar SRI știe în momentul acesta că povestea clasificării limitează accesul sau controlul public, da? Scrie că SRI este sub control public, nu? Controlul public ar fi comisia aia parlamentară, dar este o himeră, informațiile fiind clasificate, controlul nu îl exercită decât comisia aia, care nu reprezintă societatea civilă. De fapt, are o competență limitată și comisia, iar rolul societății civile este limitat! Constituția prevede controlul civil asupra serviciilor, dar în realitate noi nu am creat acest sistem. Acest control trebuie să fie real. Nu toată activitatea SRI este secretă, dacă ar fi așa și menajeria și femeile de serviciu și activitatea administrativă… ceea ce nu e normal!

Reporter: Să ne concentrăm puțin pe subiectul îmbrățișat de SRI: patriotismul Serviciului!

Dedu: Eu am fost considerat unul dintre cei mai buni analiști din SRI, îmi pare rău că am plecat, că am construit niște lucruri, dar după ce am plecat s-a distrus tot pe acolo! Toți cei care au făcut parte din consiliul meu de judecată încă sunt șefi ai Serviciului! Despre ce vorbim? Oameni obedienți care, la un ordin, au zis „să-l facem pe ăsta, să îl eliberăm”… au ajuns să conducă instituția, asta e grav! De-aia nu pot să stau liniștit, pentru că știu ce se întâmplă. Instituția e formată din oameni, oamenii ăia fac rău, nu înțeleg că nu trebuie să facă ceva rău împotriva țării, ci bine pentru țară. Par slogane, dar asta e… (…) Ce patriotism? Nu e nimic… să fim serioși! Patriotismul ține de felul fiecărui om, nu se poate învăța, ține de personalitatea fiecăruia. E o chestie pe care o simți, o ai sau nu o ai! Părerea mea e că ce se întâmplă acum ține de o chestie pragmatică: puterea! E un război între mai multe forțe de intelligence.

Reporter: Din diverse surse am auzit că oamenii părăsesc sistemul în numere mari. De regulă, termenul utilizat pentru motivarea plecărilor este „de scârbă”. Cum este situația în interioriul Serviciului?

Dedu: Pleacă pentru că așteptările lor sunt înșelate. Multă lume vine și zice „mamă, e un serviciu nemaipomenit”, ceva gen James Bond. În realitate, nu e chiar așa. Ca militar, ai o întreagă arie de constrângeri, nu ai voie aia, aia… Dacă primești un ordin nelegal, trebuie să-l convingi pe ăla că e nelegal! Dacă se opun unor ordine, ori sunt mutați, schimbați din funcție, atunci pleacă în loc să aibă probleme. Ține de mentalitatea conducătorului. Dacă conducătorul are vederi înguste și, de regulă, nu sunt foarte inteligenți. Acum te uiți la conducerea centrului Cyberint e unul Florin Cosmoiu și adjunctul Gabriel Mazilu sunt cei care au promovat proiectele de lege ale securității cibernetice și cu „câmpul tactic”, cu Dumbravă. Au fost permanent în opinia publică, prin Parlament, au propus și, cu toate astea, CCR a spus că e neconstituțională. Au mai fost și legile Big Brother, pe care tot ei le-au încercat! Păi, ăștia sunt profesioniști? Serviciul îi menține în funcții în continuare. În mod normal, după declararea celor trei legi neconstituționale, inițiativele fiind ale Serviciului, nimeni nu a cerut demisii! Dacă sunt neconstituționale înseamnă că sunt nelegale, deci iată că sunt oameni care au promovat nelegalități!

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*