INTERVIU Cdor.(r) Vasile Reghintovschi: „Turcii ne cer două tone de aur pentru singurul avion IAR-80, din escadrila 53 de Vânătoare „Mamaia”. Totul depinde de factorul politic”

Escadrila 53 de Vânătoare „Mamaia” a intrat în legendă. Reînființată anul trecut, cu prilejul achiziționării avioanelor F-16, din „trupa” eroului Horia Agarici a rămas ceva: singurul exemplar de IAR-80, care a participat efectiv la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, aflat în prezent în Turcia. Teoretic, am trebui să ne dorim să îl recuperăm. Probabil, împreună cu sabia lui Ștefan cel Mare, într-un context idealist.

Până atunci, dacă se va întâmpla vreodată acest lucru, trecem la un scurt istoric, interesant pentru constănțeni. La 1 iunie 1940, se activa Grupul 7 Vânătoare, format din Escadrilele 53 (înzestrată cu aparate englezești Hurricane) şi 57 (înzestrată cu aparate germane Messerschmitt Me-109), în cadrul Flotilei 1 Vânătoare de la Bucureşti-Pipera. La 10 octombrie 1940, Escadrila 53 s-a mutat operativ pe aerodromul Câmpia Turzii, unde a rămas până la 5 noiembrie, când au început, pe aerodromul Pipera, cursurile piloţilor români cu instructorii germani din Misiunea Militară a Aerului. La 18 ianuarie 1941, Escadrila 53 intră în compunerea Grupului 5 Vânătoare, alăturându-se Escadrilelor 51 şi 52. Numele Escadrilei 53 se leagă de cel al Constanței din 24 ianuarie 1941, când s-a deplasat  pe aerodromul Mamaia, având ca misiune apărarea Dobrogei şi a sudului Basarabiei. Prin această dislocare, piloţii Escadrilei 53 se aflau în prima linie în cazul unui atac al Uniunii Sovietice asupra României.

Prima misiune de război a Escadrilei 53 de Vânătoare „Mamaia” a avut loc… cu o zi înainte de începerea celei mai mari conflagrații mondiale, pe 21 iunie 1941, când a primit ordin de dislocare pe aerodromul din Buzău, de unde urma să însoţească  zece bombardiere PZL 37 „Los” care au bombardat terenul de zbor de la Bolgrad (Cetatea Albă). La Bolgrad, reacţia artileriei antiaeriene sovietice a fost puternică, reuşind să doboare două bombardiere româneşti. Cei şase piloţi ai Escadrilei 53 care însoţeau bombardierele au angajat lupta cu aviaţia de vânătoare sovietică şi au reuşit să doboare patru aparate. Se pare că decizia dislocării la Buzău a fost una eronată, întrucât oraşul şi portul Constanţa au fost ţintele prioritare ale aviaţiei de bombardament sovietice.

Totuşi, pe aerodromul Mamaia a rămas un pilot al Escadrilei 53, legendarul locotenent av. Horia Agarici, care  a decolat la alarmă şi, ieşind dintr-un nor, a constatat că se află în spatele unei formaţii de şase bombardiere sovietice. A deschis focul şi a doborât trei dintre ele. La ora 13.00, Escadrila 53 a decolat de pe aerodromul Buzău spre Constanţa-Mamaia. Revenind în Dobrogea, piloţii români au decolat imediat la alarmă şi au început lupta cu valurile de bombardiere sovietice (Constanţa a fost oraşul care a suportat cele mai multe bombardamente în primele zile de război). Până la lăsarea întunericului au avut loc 12 alarme. Fiecare pilot a avut cel puţin cinci ieşiri la întâlnirea cu inamicul. Lupte intense au continuat și în următoarele zile, însă Escadrila 53 și-a atins momentul de glorie pe 30 iunie, căpitanul Emil Georgescu a obţinut aprobarea de la eşaloanele superioare să întreprindă misiuni de vânătoare liberă în teritoriul inamic. La ora 6.00, o celulă formată din adjutanţii Rădulescu şi Popescu a decolat şi a pătruns în spaţiul aerian sovietic. Deasupra oraşului Ismail au angajat lupta cu cinci avioane şi au reuşit să doboare două. Au întâlnit apoi un număr mult mai mare de avioane inamice (circa 15). În lupta care a urmat, au mai fost doborâte încă trei aparate. Apoi, rămânând fără muniţie, piloţii români au revenit la Mamaia. La finalul zilei, escadrila a înregistrat zece victorii şi nicio pierdere.

Escadrila 53 a fost vizitată şi felicitată de generalul Ion Antonescu pentru cele 25 de victorii obţinute până atunci în cinci zile de lupte efective.

Pe parcursul anului 1942, Escadrila 53, nu a luat parte la luptele de pe Frontul de Est. A rămas la Mamaia până la 1 august 1942, apoi – fiind înlocuită de Escadrila 52 – a revenit la Pipera. După 23 august 1944, Escadrila 53 nu a mai luat parte la lupte, iar la 15 decembrie 1944 a fost desfiinţată, conform Ordinului nr. 740 din 3 decembrie 1944 al Statului Major al Aerului. Bilanțul acestei unități de elită: 52 de victorii și o singură înfrângere!

În septembrie 2016, primele șase avioane Lockheed Martin  F-16, din cele 12 achiziționate de România, au decolat de pe baza Monte Real din Portugalia, pentru a intra în dotarea Forțelor Aeriene Române, prilej cu care s-a reînființat istorica Escadrilă 53 de Vânătoare.

 

Revenind la legendara Escadrilă, în prima zi de război, adjutant stagiar aviator Petre Cordescu (FOTO)  a doborât două avioane. A fost decorat, printre altele, cu Ordinul Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur, Ordinul Virtutea Aeronautică clasa Cavaler, Crucea de fier și a fost campion național la tir pe Hurricane și He112 B0. Doborât de o rachetă de sol, a fost capturat de sovietici, schimbat ulterior cu un pilot rus capturat în România. Soarta războiului s-a întors și Cordescu a luat decizia să plece din țară.

Despre povestea lui, a avionului cu care a fugit și care astăzi este singurul model de IAR-80 care a trecut prin război, dar și despre soarta celorlalte avioane românești, am discutat cu cdor.(r) Vasile Reghintovschi, președintele filialei constănțene a Asociației Române  pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii. La 84 de ani, Reghintovschi coordonează intens acțiuni de menținere în mentalul colectiv a memoriei eroului aviației militare românești, Horia Agarici. Se bucură că are succes în școli și nu numai și vorbește cu mândrie de paginile de glorie ale aviației noastre militare. Totuși, are și câteva supărări: Muzeul Aviației are puține avioane românești, iar factorul politic nu poate și nu vrea să aducă acasă avionul cu care Petre Cordescu a fugit din țară, de teama repercusiunilor sovietice. Și încă un sentiment de tristețe: „Cei care depun acum jurăminte, citesc de pe foaie. Eu am sărutat steagul! Păcat, noi ne creștem și ne specializăm tinerii și cei din afară ni-i iau deja gata pregătiți, nu investesc, iar noi pierdem și investiția și creierele”.

„În război, dacă nu ești bun, ești victimă sigură!”

REPORTER: Cum au ajuns avioanele englezești la Escadrila 53 de Vânătoare „Mamaia”?

cdor.(r) Reghintovschi: Era adjutant aviator, acest Petre Cordescu și făcea partea din Escadrila 53 Aviație – Vânătoare, dotate cu avioane englezești Hurricane. Escadrila avea aerodromul în Mamaia Sat, erau destinați pentru paza litoralului. Noi am luat 12 avioane Hurricane și 40 de bombardament când Guvernul român a făcut o ofertă, însă englezii nu au vrut inițial să ni le dea. Dar, atașatul aero al nostru de la Londra a avut relații cu oamenii politici și a reușit să introducă în Camera Comunelor problema noastră: să ne vândă o escadrilă de vânătoare și cele 40 de bombardament. Avioanele lor erau clasificate pe locul trei, din punctul de vedere al capacității lor de a evolua, de a executa lupte aeriene ș.a.m.d.

REPORTER: O problemă similară cu cea de acum, nu? Adică, ce luăm acum din afară, acolo nu sunt chiar de ultimă generație…

cdor.(r) Reghintovschi: Eu sunt aviator de la vârsta de 17 ani! Nu sunt pilot, sunt inginer doctor în dinamica zborului aerospațial, ceea ce nu se prea găsește la noi în țară și inginer de aviație. Spre exemplu, am vrut să luăm de la suedezi avioane de vânătoare foarte bune, mai bune decât F-16, dar nu le-am luat într-un final. Pentru că aici se amestecă politicul în problemele tehnice, unde nu știu nimic. Suedezii s-au oferit să ne asigure gratis piesele de schimb o perioadă. În fine, revenim la avioanele alea englezești, Hurricane, le-am luat fără fel de fel de probleme auxiliare care să ne ajute și am pierdut foarte mult. De exemplu, multe avioane Hurricane au trebuit să fie scoase din exploatare, din cauza lipsei de piese. Au fost situații în care s-a dezmembrat un avion ca să se monteze piesele pe alte avioane… Escadrila avea 12 avioane, unul a căzut, pilotul a murit și au rămas 11. Piloții erau foarte buni, printre ei era și Horia Agarici. La 30 iunie 1941, escadrila avea 35 de victorii aeriene, fără nici o pierdere – singura escadrilă din timpul războiului cu cele mai mari și cele mai multe succese. Unii zic că acest Cordescu a plecat în luna iunie, numai că escadrila desfășura la 30 iunie lupte aeriene, așa că eu zic că a plecat în iulie. Am găsit niște date care spun că pe 16 iulie escadrila 53 era în lupte! Se pune următoarea problemă: când a plecat Cordescu? Eu zic că a plecat în iulie, într-o misiune, că nu putea să ia avionul să plece de capul lui, probabil de cercetare – dacă se văd nave, submarine și într-o astfel de misiune a aterizat la turci. A dezertat, ca să fim conciși. Din Turcia a plecat în Egipt, apoi în Franța, apoi în Chile, unde s-a stabilit și și-a făcut o familie. Eu m-am întâlnit cu un marinar, care zice că are niște fotografii obținute de acolo. Unul din copiii lui ar vrea să aibă o istorie a escadrilei 53. Eu mai demult să fac o broșură despre ce se știe despre escadrila 53, mai ales că e vorba despre constănțeni. (…) Când s-a terminat resursa englezească de avioane de vânătoare s-a trecut la IAR-80, avion românesc, clasificat pe locul 4 în lume, în ceea ce privește capacitățile de zbor și de evoluție în luptele aeriene. În război, dacă nu ești bun în lupte aeriene nu ai ce căuta, ești victimă sigură.

„Rușii ne-au luat documentele. Turcii vor greutatea în aur a avionului”

REPORTER: Ce înseamnă, astăzi, acest model de IAR-80?

cdor.(r) Reghintovschi: Este singurul avion existent la ora actuală din producția uzinei de la Brașov, așa cum l-au construit ei. Turcii au fost deștepți, nu l-au distrus. Rușii, când au venit, ne-au ridicat toată documentația tehnică sau de zbor existentă și nu am mai pus mâna pe ea. Cred că documentele referitoare la escadrila 53 de vânătoare sunt la ruși acum. Acolo este un jurnal: ce s-a făcut, când s-a făcut, cine a plecat, când a plecat, cu ce avion ș.a.m.d. Noi am vrut să recuperăm avionul. Mai demult… după 1989, pe vremea lui Ceaușescu se puneau altfel problemele, turcii erau de partea capitalistă. Din multe discuții pe care le-am avut cu colegii, se știe că turcii ni-l dau dacă îl plătim cu greutatea lui în aur! Turcii își dau seama că, din punct de vedere istoric, prezintă interes pentru noi, dar și pentru alte țări care colecționează avioane, ori avionul care a rămas la turci a făcut războiul!

REPORTER: Să vorbim un pic de această competiție: cu această ocazie am putea afla și exact cum a fost conceput avionul, fără să mai apelăm la ruși, nu?

cdor.(r) Reghintovschi: Avionul rămas acolo e din seria avioanelor care au luptat în timpul războiului. Probabil se mai găsesc ceva documente… eu am niște scheme, schițe… Am mulți ani de aviație: am exploatat numai avioane reactive, de la primul până la ultimul de acum. Avem un muzeu al aviației, dar sunt puține avioane românești acolo, din păcate. Asta e situația…

REPORTER: Cât de bun era acest IAR-80?

cdor.(r) Reghintovschi: Era foarte bun, spre exemplu: Escadrila 53 când nu a mai avut avioane a trecut pe IAR-80, dar mai rămăseseră două englezești, bune, majoritatea trecând pe IAR-80, era clar că cele două Hurricane nu aveau viață lungă. În prima lună de război au avut multe misiuni de făcut, nici un avion nu a fost doborât de vânătoarea sovietică și să dobori în 30 de zile 35 de avioane rusești nu este prea ușor și majoritatea erau avioane de vânătoare.

REPORTER: Evident, pilotul este foarte bun dacă îl ajută și aparatul, nu?

cdor.(r) Reghintovschi: Sigur că da! Vă arăt un pliant: prima femeie din istoria Constanței care a primit brevet de zbor pe avioane bimotoare! Despre Horia Agarici, va fi o conferință pe 31 martie la București. Are priză mare, să știți, la școli și nu numai.

REPORTER: Putem să ne gândim la o tentativă de recuperare a acestui avion? Ce ar conta cel mai mult? Factorul politic?

cdor.(r) Reghintovschi: Da, factorul politic, unde din punct de vedere al culturii e la pământ! Turcii nu au renunțat la ideea plății în aur, vorbim de mai bine de o tonă, aproape două tone. Este foarte greu… (…) Să vă dau un exemplu cu acest factor politic. Deasupra Europei, țările care aveau MiG-29 le luau avioanele foc în aer și se prăbușeau. Nimeni nu știa de ce. Povestea a durat vreo 10 ani. A luat foc unul și la noi, la „Mihail Kogălniceanu”. S-a făcut o echipă de colaborare de la noi și cu o comisie de la ei (ruși – n.r.). Din comisie am făcut și eu parte. Și am descoperit care a fost cauza și le-am arătat rușilor. Având în vedere că era greșeala lor, le aparținea în totalitate, i-au escrocat pe ai noștri și au zis că ne dau un avion, dar îl plătim la jumătate! Se fac trei porniri la un astfel de control mare. S-au făcut două porniri în prezența comisiei care avea sarcina să asigure piesele de schimb în timpul de garanție și au mers foarte bine pornirile acestea. Și la a treia au zis că a pornit bine, au plecat rușii, mașina de antiincendiu, numai că la a treia a luat foc! În situația în care era avionul nostru era aceeași situație care apărea în timpul zborurilor și ardeau alte MiG-29 în aer! Rușii nu descopereau cauza. Subsemnatul, am descoperit care era cauza și au venit rușii grămadă că cine mi-a dat mie voie să umblu la avioane. Descoperisem două avioane care urmau să ia foc în aer și nu se știa dacă putea fi catapultat pilotul respectiv… Aici cred că a intervenit factorul politic, pentru că, până la urmă, am plătit la jumătate ca să luăm alt avion… În mod normal, brigada nu trebuia să plece decât după ce se termina controlul respectiv.

Două modele de IAR-80 există astăzi în România, ambele realizate după război. Unul se află la Muzeul Aviației și altul la Muzeul Militar. Nici unul dintre ele nu este o replică reușită. Hangarele Escadrilei 53 de Vânătoare „Mamaia” se aflau pe locul unde, în perioada comunistă, a funcționat întreprinderea IMAIA, înlocuită ulterior de o societate vestită, Legmas, cu un patron la fel de vestit: fostul primar de la Năvodari, Nicolae Matei. Hidroaviația Escadrilei avea în componență hidroavioanele italiene Savoia Marchetti și cele germane, Junkers.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*