EXCLUSIV Se modifică radical gestionarea deșeurilor: proiect legislativ care impune reguli pentru MARII COMERCIANȚI și TOȚI consumatorii

Protejarea mediului înconjurător și a sănătății umane se pliază pe accentuarea importanței unei gestionări adecvate a deșeurilor și a utilizării unor tehnici de valorificare și reciclare pentru „a reduce presiunea asupra resurselor și îmbunătățirea utilizării acestora”.

florinSunt cuvintele expunerii de motive a proiectului legislativ inițiat de deputatul social-democrat constănțean Florin Gheorghe (FOTO), care dorește modificarea radicală a gestionării eficiente a deșeurilor. Practic, orice ambalaj de produs va fi taxat, dar banii dați de consumator pe taxa respectivă vor fi recuperați!

Potrivit lui Florin Gheorghe, se dorește introducerea taxei de reciclare pentru ambalajele utilizate în comerțul din România (plastic, tablă, sticlă, aluminiu etc.), iar pentru aceasta a corelat transpunerea obiectivelor Directivei 2008/98/CE, privind gestionarea deșeurilor în spațiul UE.

 

Inițiativele legislative anterioare, bazate pe măsuri de „conformare civică”, nu au avut aproape nici un fel de rezultat asupra creșterii volumului deșeurilor colectate. În acest context, unii comercianți (hiper sau supermarket-uri) au demarat propriile campanii de colectare diferențiată a deșeurilor reciclabile, bazate pe stimulente financiare, însă acești comercianți, puțini totodată, nu au stimulentele și nici cadrul legal necesar care să le permită recuperarea și valorificarea, prin reciclare, a deșeurilor.

„Pfand”-ul german… sau cum „române, fii mai neamț!”

Dacă ne uităm la Occident, susținem la unison: „Sunt mai civilizați!” Nicidecum! Sunt mai responsabili, iar marile corporații se adaptează la consumator. Consumatorul cumpără produsul X și este taxat pentru asta (cazul de față, ambalaj), apoi returnează produsul pentru care este taxat, recuperează banul și… iată curățenia! Nu vorbim de occidentalul care s-a născut să facă curățenie în țara lui, ci de faptul că… IȘI IA BANII ÎNAPOI!

Pentru prima dată, se dorește și acest lucru în România, prin această procedură. Potrivit lui Florin Gheorghe, deși propunerea legislativă instituie o taxă de reciclare, ea nu reprezintă o povară pentru comerciant, nici pentru consumator. Comerciantul își recuperează taxa prin valorificarea ambalajelor colectate în containere speciale, iar consumatorul prin stimulentul financiar sau bonul valoric de achiziții. Mai mult, comerciantul care va stimula consumatorul cu bonuri valorice (ex.: ai cumpărat o bere, de 4,5 lei, la raft costă 5 lei, din care 0,5 taxa de care vorbim; la întoarcere îți recuperezi cei 0,5 lei – n.r.), va beneficia de un volum mai mare de achiziții stimulat de acestea (fidelizarea clientului – n.r.). Procedura se aplică de mulți ani în Germania, cunoscută ca taxa de „pfand”.

„Să zicem că supermarketul X nu vrea să plătească taxa, își face la el în parcare centru de colectare selectivă a deșeurilor, cu sticle, hârtii, cartoane etc. Consumatorul care duce aceste ambalaje ori își ia banii, ori își ia vouchere! Sau zice că nu are timp să își bată capul cu problemele astea, plătește taxă la primărie, iar primăria e obligată să vină pe terenul lui sau în proximitate să facă un centru de colectare a deșeurilor, la fel: contracost pe borcane, hârtie etc! S-a umplut țara de bidoane, cutii de bere, conserve, pe oriunde și nu are cine să le recicleze! Dacă tot suntem în România și ne gândim la profit, să o facem pe reguli pe care le respectăm, la fel cum e în Franța, Germania ș.a.m.d. Dacă comerciantul și-a făcut propriul aparat de selecție, orice colectează va vinde mai departe, le revalorifică!”, a spus Florin Gheorghe, pentru TOMIS NEWS.

Deputatul constănțean a depus proiectul la începutul acestei sesiuni parlamentare.

Din proiectul de lege:

untitled

Istoricul unei legi care ne va deranja, dar care se aplică în Occidentul, care „e mai civilizat ca noi”

Reciclarea deșeurilor, ca mijloc de economisire a resurselor naturale, cât și ca modalitate de stimulare a simțului civic cetățenesc, este parte integrantă din viața cotidiană a locuitorilor marilor aglomerații urbane și face obiectul mai multor reglementări europene.

Începutul reglementării acestui domeniu a fost făcut tocmai în Irlanda anului 1799, când taxa pentru sticla de apă era de doi șilingi, recuperabili la returnarea sticlei. Obiceiul a fost preluat chiar și de marile companii, una dintre ele, Schweppes, implementând o politică de reciclare în sec XIX, fără reglementarea legală în domeniu, din proprie inițiativă.

În prezent, reglementarea legală există în țări precum Australia, Canada, Fiji, Israel, Norvegia, Noua Zeelandă, Elveția sau SUA, dar și în țări din UE, precum Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Ungaria, Olanda și Suedia.

De exemplu, în Statele Unite, anual iau drumul gunoiului 7 miliarde cutii de conserve, 38 milioane de sticle şi borcane, 65 milioane capsule de plastic şi metal, 100 milioane de cauciucuri uzate, 7 milioane televizoare scoase din uz, 7 milioane automobile uzate, 35 milioane tone de hârtie. Dintre aceste deşeuri doar hârtia este biodegradabilă, celelalte deşeuri sunt nedegradabile.

Reciclarea constă în recuperarea şi prelucrarea unor materiale deja folosite, pentru a face posibilă refolosirea lor. Ţinând seama de caracterul limitat al resurselor naturale, reciclarea deşeurilor prezintă avantaje ecologice (înlătură poluarea mediului) şi economice (economisirea de materii prime şi energie). Dezvoltarea economică a unei ţări nu se poate separa de grija pentru un mediu sănătos!

Pentru recuperarea deşeurilor în vederea reciclării este necesară participarea întregii populaţii. În scurtă vreme, printr-un proces de educaţie ecologică, se estimează că se pot recupera în România anual: 200.000 t hârtie; 100.000 t metal; 40.000 t sticlă; 100 t masă plastică; 20.000 tone textile şi se vor produce 1-1,5.000.000 tone compost. Prin reciclarea deşeurilor, se economisesc importante resurse naturale şi energetice, înlăturându-se poluarea mediului.

Prin reciclarea unei tone de hârtie se salvează de la tăiere 15 copaci maturi şi se foloseşte cu 70% mai puţină energie decât pentru cea din fibre naturale!

Politica UE în domeniul deşeurilor a evoluat în ultimii ani printr-o serie de planuri de acţiune pentru mediu şi a unui cadru legislativ care urmăreşte să reducă efectele negative asupra mediului şi a sănătăţii şi să creeze o economie eficientă din punct de vedere al resurselor şi energiei.
Al şaselea Program de Acţiune pentru Mediu al UE (2002 – 2012) a identificat prevenirea şi gestionarea deşeurilor ca una dintre cele patru priorităţi de maximă importanţă. Obiectivul său principal este de a se asigura că actuala creştere economică nu va conduce la generarea a tot mai multe deşeuri. Acest lucru a condus la dezvoltarea unei strategii pe termen lung privind deşeurile. Strategia Tematică privind Prevenirea şi Reciclarea deşeurilor construită în 2005 a dus la revizuirea Directivei cadru privind Deşeurile, piatra de temelie a politicii privind deşeurile a UE.

Directiva Cadru privind Deşeurile, revizuită în 2008, simplifică legislaţia în domeniul deşeurilor incluzând norme privind o serie de aspecte, cum ar fi gestionarea deşeurilor periculoase şi a uleiurilor uzate, precum este Directiva privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, care stabileşte standarde pentru designul de ambalaj şi stabileşte obiective specifice de reciclare şi recuperare a deşeurilor de ambalaje.

O mare parte din deşeurile pe care le aruncăm pot fi reciclate. Reciclarea reduce cantitatea de deşeuri care ajunge la depozitele de deşeuri, reducând în acelaşi timp volumul de materiale obţinut din mediul natural. Acest lucru este important deoarece Europa este dependentă de importurile de materii prime rare, iar reciclarea furnizează industriilor UE resurse esenţiale provenite din deşeuri, cum ar fi hârtie, sticlă, plastic şi metale, precum şi metale preţioase extrase din aparatele electronice utilizate.
Politica UE referitoare la deşeuri urmăreşte ca acestea să fie utilizate pe cât posibil ca materii prime pentru producerea de noi produse. De asemenea, prin reciclare se realizează şi o economie de energie: de exemplu, prin reciclarea unei cutii de aluminiu se economiseşte aproximativ 95% din energia necesară pentru producerea aceleiaşi cutii din materii prime.

În România, există anumite reglementări, printre care Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată 2014: Cap. 9, Art. 13: „Producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri au obligația valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) – (3) și art. 20” SAU Cap. 9, Art. 14 (1) Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri sunt obligați să colecteze separat cel puțin următoarele categorii de deșeuri: hârtie, metal, plastic și sticlă SAU Hotărârea nr. 247 din 17 martie 2011, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, M.Of. 265 din 14 aprilie 2011: Art. 10, alin. (1): „Operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să respecte, la fabricarea de ambalaje, cerinţele esenţiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2, astfel încât acestea să corespundă unor reutilizări multiple”.

În spiritul legislațiilor națională și europeană și cu toate valențele pozitive ale reglementării existente, se impun a fi făcute câteva corecții absolut necesare ale legii în vigoare, printr-o nouă propunere legislativă, care să facă posibile dezvoltarea colectării și reciclării și stimularea simțului civic.

Prin modificarea propusă de deputatul Florin Gheorghe, reglementările existente în domeniul reciclării deșeurilor vor deveni mai funcționale și vor elimina, în mare parte, arbitrariul în ceea ce privește poluarea mediului în care trăiește marea majoritate a populației din România.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*