EDITORIAL Cum au reușit sugătoarele de banane să facă țăndări campania #metoo

Cred că în fundul Siberiei nu a mai ajuns știrea de ieri cu puștoaicele de la Cluj care au excelat la proba orală de încercat banana, la balul bobocilor. Un succes mediatic (nu și din alte puncte de vedere) atât de fulminant, încât toată treaba cu #metoo s-a ascuns în spatele unui con de umbră din care cred că nu va reieși.

#metoo luase un avânt atât de mare, încât amintirile potrivit cărora în secolul XII Î.Hr. o mână de bărbat a ajuns pe piciorul unei femei, ceea ce reprezintă un caz clar de abuz și violență împotriva sexului frumos, au fost suficiente să ducă și la schelălăieli, alaltăieri, în Parlamentul României. Feminismul înregistra o nouă victorie prin blamarea a tot ceea ce vedea în față, numai că, surpriză, valul de ură sub masca abuzului a coborât din trenul gălăgiei, la stația Cluj, unde domnișoricele de 14-15 ani au făcut țăndări toată campania pornită din Suedia, aceeași țară care „găzduiește” și un viol+crimă comise de un imigrant împotriva unei femei care venea să îi dea de mâncare. Evident, violul+crima nu sunt un abuz, reprezintă „drama stării sufletești a unui musulman pe care societatea europeană este incapabilă să o înțeleagă”, ca să nu ieșim din discursul dictatorial al corectitudinii politice.

Nu m-am deranjat să aflu „reacția Inspectoratului Școlar Cluj”, instituție condusă (nu în general, ci în toate județele) de personaje numite politic, aterizate acolo grației prestației la partid și nicidecum ca recunoștință pentru vreun merit în sistemul educațional, care, bănuiesc, a informat că nu a organizat, nu e responsabil, dar promite anchete. Pentru că orice se petrece în țara asta atrage, inerent, formarea unei anchete. De asemenea, sunt amuzat și de modul în care, pe plan local și național, lideri ai acestei ciutănimi, cum ar fi Alexandru Manda (de la Asociația Elevilor) sau Alexandru Bajdechi (fostul Asociației respective, acum în calitate de aspirant pe la București) insistă la autoritățile locale și centrale pentru aplicarea legii, plecând de la reduceri pe mijloacele de transport în comun și ajungând la burse de merit și alte investiții în școli. Îmi răsare în minte întrebarea: ce efect ar avea reducerile pe mijloacele de transport, bursele de merit și termopanele noi în școli, dacă ciutănimea vrea să sugă banane și să apară cu asta în toate ziarele? Dacă nu am fost curios de reacția Inspectoratului Școlar Cluj, m-a amuzat reacția personajului care a lansat în spațiul public toată circoteca și care ne-a lămurit că „așa era proba”! Superb! O altă formă de abordare a tinerei generații, cu care m-am obișnuit și care se rezumă la: „noi ne-am născut deștepți, toată lumea e proastă”.

Cum să nu te amuzi? Generațiile noastre, născute în „evul mediu”, cu prefixe pretențioase, cum ar fi 30, 40 sau 50 de ani, au trecut și ele prin valurile adolescentine. Personal, provin din generația „deschizătoarei de drumuri porno”, celebra don-șoară de la Motru, iar un coleg al meu de clasă din liceu a devenit, imediat după acel film, vedeta Constanței, urmând scenariul aproape identic. Și noi am trecut cu fete prin toaletele școlilor, terenul de sport, pe plajă (nu ziua), prin parcuri, pe banchetele din spate ale mașinilor și, cei care am stat prin cămine, ne „mituiam” colegii de cameră cu trei sau patru beri, ca să își găsească ocupații în următoarele două ore. Numai că generațiile noastre, ale „evului mediu”, au știut că ceea ce facem este intim, pasional și nu avea nevoie de lumina reflectoarelor și a amuzamentului întregii țări, contextul care ne-a oferit prilejul să nu ne uităm astăzi înapoi și să vedem o țară în dezastru, fără perspectivă, ci în „sacrificiu”, ambițioasă, cu aspirații care s-au materializat astăzi, pentru cei mai mulți dintre noi, cu aprecieri în societate, carieră și familii bine cimentate, din care reies singurele minuni ale vieții: copiii!

Această tânără generație „neînțeleasă”, veșnic dornică de a fi ținută în brațe ca pe bibelouri de porțelan, cu pretenția de a i se accepta orice și concentrată pe prevederile Codurilor Penal și Civil doar ca să nenorocească pe oricine își permite să îi critice, reușește trista performanță de a ne întreba dacă mai avem vreun viitor.

Generația de la 1878 și-a îndeplinit obiectivul: Independența! Următoarea, de la 1918, a fost dispusă, la rândul ei, să își verse sângele pe câmpurile bătăliilor, șobolanilor, tifosului exantematic și a durerii și deznădejdii nemăsurate, pentru România Mare! Următoarea s-a dus să moară la Stalingrad pentru a repara tristele și incorectele diktate internaționale, ocupând, ulterior, pentru a doua oară, Budapesta! Generație eroică urmată de cea care a umplut pușcăriile comuniste în întunecații ani 1950, din cauza convingerii în libertatea cuvântului, conștiinței și credinței; ca să fie urmată de generația pieptului gol în gerosul Decembrie 1989, plin de TAB-uri și gloanțe, lacrimi, morminte și cruci. Ajungem la generația de astăzi, complet indiferentă față de tot ceea ce am enumerat mai devreme, pentru că crezul ei de generație nu este să fie demnă, ambițioasă și inteligentă. Ea vrea să sugă banane. În genunchi!

1 Comment

  1. Ati auzit de asta: „Cand parintii mananca agurida, copiilor li se strepezesc dintii.” Adica, daca generatiile anterioare au inceput pacatul, cele de azi il duc la desavarsire…

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*